Se pare că atlasul zoologic trebuie reactualizat și adaptat la situația concretă din România, sectorul fotbal. Adică aici unde galeriile se autointitulează “câinii roșii”, “lupii galbeni”, “zimbrii moldoveni” și altele asemenea, deși, în majoritatea cazurilor pare a fi vorba de o confuzie colectivă: e clar că-s patrupede, da’ parcă nu lupi sau zimbri! La fel de bine stăm și la poreclele individuale: ăla leneșu e „Săgeată(!)”, am mai avut „Săpăligă”, „Puriu’”, până și “Flocea”… asta ca să nu mai pomenim de celebrul Augustin de la Dinamo, zis „40 de cm”, prietenii știu de ce!
Printre curiozitățile nenumărate ale fotbalului de uz intern, se numără, mai ales pentru cei foarte tineri, care n-au apucat să-l vadă și jucând, ci doar făcându-se de râs ca antrenor, și porecla de „Fiara” cu care fanii îl alintau pe Marius Lăcătuș.
Ei bine, explicația trebuie căutată cel puțin în două direcții. Prima este legată chiar de prestația fotbalistică a fostei magnifice extreme dreapta (și pentru care nu există alt termen de comparație decât uluitoarea –încă și mai veche – extremă Onei Pîrcălab, poreclit și el, însă absolut justificat, „Săgeata Carpaților”) care alerga ca un turbat, dribla în draci și șuta demențial. Ce mai, fiară în toată regula!
Pe de altă parte, comportamentul în teren al aceluiași Marius Lăcătuș includea și el tot arsenalul unei fiare, varianta golănească dusă la extrem: înjurături, călcături cu crampoanele, scuipat în ochi adversarii, coate în mațe.
Recunoașteți că porecla este cum se poate mai potrivită. De fapt, a fost, asta cât timp Marius a jucat fotbal. Devenit antrenor, nu-mi aduc aminte de vreo performanță nu notabilă, ci măcar onorabilă. Cu toate astea însă, porecla l-a urmat cumincioară, peste tot.
Văzându-l la lucru în această postură, cei mai tineri cu siguranță că nu și-o pot explica, din moment ce Marius Lăcătuș s-a arătat a fi moale, bleg, ba chiar leșinat, mergând până la a se lăsa efectiv călcat în picioare de derbedeul care confundă orice pe lumea asta cu singurul lucru pe care-l știe, turma. În care, dacă ar fi rămas, l-am fi putut considera pe fosta “Fiară” un mieluț rătăcit, eventual o oaie bleagă.
Acceptând acum revenirea, nu mai e nici măcar atât, ci doar un biet vierme.
