Fost director de școală, dat în judecată după ce a închiriat bunuri ale unității de învățământ și nu le-a mai returnat

„Păcatele” trecutului nu contenesc să scoată în evidență în sens negativ Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava. Dacă recent instanța a anulat o serie de diplome de bacalaureat ale unor elevi după ce s-a dovedit că profesorii au pus note fictive în catalog, un alt dosar aflat pe rol reliefează o situație ieșită din comun, care naște o mulțime de semne de întrebare. Un fost director al liceului a închiriat în 2005, conform actelor oficiale, zece bunuri ale colegiului folosite de elevi la practică. Contractul a expirat în martie 2009, însă bunurile nu au mai ajuns nici până azi la proprietar, adică la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară.
Bunurile închiriate: bazin de lapte, cărucior de transport carne, malaxor, fiecare de sute de kilograme
Vasile Iuzic, fost profesor de matematică, a fost director al Liceului Industrial 3, cum se numea la acea vreme, în anii ’90. Și-a pierdut postul înainte de anul 2000 și a ieșit din învățământ. Contractele ulterioare arată însă că acesta a rămas aproape de unitatea de învățământ pe care a condus-o.
Prin contractul de închiriere numărul 5.601 din 16 decembrie 2005, prelungit în 2006 până la 31 martie 2009, conducerea școlii, în fruntea căreia se afla atunci profesorul Niculai Moraru, a închiriat către fostul director Iuzic nu mai puțin de zece bunuri care se foloseau la orele de practică ale elevilor.
Este vorba printre altele de un bazin de recepție lapte de 200 de litri, un cărucior de transport carne de 200 de kilograme, o balanță semiautomată de 500 de kilograme, un malaxor, un cărucior de carne de 200 de kilograme. În 2005, contractul s-a încheiat pentru o chirie de 50 de lei pe lună.
O plângere penală urmată după trei ani de un proces
În 2009, conducerea Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Suceava a înaintat o plângere penală împotriva lui Vasile Iuzic, pentru că ar refuza să dea înapoi bunurile la expirarea contractului. După ce au analizat plângerea, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava au stabilit că litigiul plecat de la nerespectarea clauzelor unui contract trebuie soluționat de instanță pe cale civilă, astfel că dosarul penal a fost închis.
În 2012, conducerea unității de învățământ a deschis un proces la Judecătoria Suceava și a solicitat „obligarea pârâtului la restituirea bunurilor întrucât sunt de strictă necesitate în desfășurarea procesului de instruire practică a elevilor”. În instanță, prin avocatul desemnat, conducerea colegiului a mai precizat că dorește efectiv recuperarea bunurilor și nu bani în cuantumul valorii acestora.
Procesul, suspendat deoarece „desfășurarea sa normală este împiedicată din vina părții reclamante”
Surprizele din acest dosar nu se opresc aici. În momentul de față procesul a fost suspendat după ce, culmea, reclamantul, prin conducerea Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară, nu a depus toate actele solicitate.
Instanța a cerut la unul dintre termene ca unitatea de învățământ să precizeze valoarea bunurilor pe care nu le poate recupera. Valoarea înregistrată în contabilitate acum foarte mulți ani este de doar 136,66 de lei, iar conducerea unității de învățământ nu a mai revenit cu date suplimentare.
Mai mult, rezultă din dosar, reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru, în valoare de 14,67 de lei, și valoarea timbrului, de 1,5 lei.
La ultimul termen al procesului, pe 11 ianuarie 2013, Judecătoria Suceava a decis „suspendarea procesului deoarece desfășurarea sa normală este împiedicată din vina părții reclamante”. Decizia a fost luată deoarece nu au fost depuse la dosar hârtiile cerute timp de trei termene la rând.
Dovada achitării taxei judiciare de timbru și a valorii timbrului a fost depusă la dosar abia pe data de 11 ianuarie 2013, însă o hârtie cu valoarea bunurilor în litigiu nu a mai fost adusă în instanță.
Așadar, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară a deschis un proces pentru a recupera bunurile de la fostul director, însă apoi, involuntar sau nu, a îngreunat desfășurarea acestuia, ajungând până la suspendarea cauzei.
Cum justifică directorul din 2005 contractul de închiriere
Contactat telefonic, directorul actual al instituției de învățământ, Crăița Buda Niga, a precizat că nu cunoaște detaliile suspendării dosarului și va lua legătura cu avocatul pentru ca procesul să continue.
„Noi dorim să recuperăm acele bunuri, nu ne interesează valoarea lor. Când s-a semnat contractul de închiriere eu nu eram director, așa că nu mă pot pronunța asupra legalității sale”, a declarat Crăița Buda Niga.
Am reușit ieri să-l contactăm și pe Niculai Moraru, directorul școlii în 2005, atunci când materialele au fost închiriate lui Vasile Iuzic.
Niculai Moraru a declarat: “Materialele pe care le-am închiriat la vremea respectivă erau pentru un microabator al școlii care nu mai funcționa deja de zece ani. Respectivul abator nu mai corespundea normelor cerute, iar bunurile erau efectiv aruncate într-un colț de ani de zile. În aceste condiții, am decis să le închiriem pentru a avea un venit de pe urma lor.”
Fostul director acuzat în acest dosar susține că a primit efectiv foarte puține din bunuri
Pe parcursul procesului, fostul director acuzat că refuză restituirea bunurilor a depus o declarație în care și-a susținut punctul de vedere. El a declarat în fața judecătorilor că nu deține decât trei dintre bunuri, iar restul nu i-au fost date niciodată: „Restul bunurilor solicitate nu au fost niciodată la mine. Am semnat acel contract pentru toate bunurile, întrucât urmau a fi primite de mine conform procesului verbal de predare-primire, lucru care nu s-a mai întâmplat.”
El s-a arătat dispus să ofere cele trei bunuri pe care susține efectiv că le deține. Este vorba de o mașină de tocat, de un malaxor și de o basculă de cântărit animale. De partea cealaltă, avocatul conducerii liceului a cerut restituirea tuturor bunurilor conform contractului de închiriere încheiat în 2005.
Am încercat în cursul zilei de ieri să-l contactăm și pe Vasile Iuzic, însă acesta nu a răspuns la telefon.