La Casa de Cultură a Sindicatelor, marți seară, câmpulungeanul George Ungureanu, autor de carte și fost deținut politic, a fost sărbătorit cu ocazia împlinirii a 99 de ani. Ceremonia a fost inițiată și organizată de directorul Casei de Cultura a Sindicatelor din localitate, dl Ionel Focșa, care i-a oferit sărbătoritului cu acest prilej și un dar simbolic – un tort “99” ornat cu trandafiri și artificii. Publicul câmpulungean, destul de rezervat de obicei în participarea la astfel de manifestări, a răspuns de această dată cu multă căldură. Deși printre participanți nu s-au numărat nici acum primarul sau viceprimarul urbei, sala Casei de Cultură a fost plină de simpatizanți și cunoscuți ai veteranului sărbătorit, de oameni de cultură, oameni de afaceri și șefi de instituții, care l-au aplaudat îndelung pe sărbătorit.
Prezentarea vieții și personalității lui George Ungureanu a fost susținută de istoricul Ioan Popoiu, care a insistat pe ideea că evenimentul nu trebuie privit ca o simplă aniversare, ci ca pe “un moment cutremurător, pentru că dl Ungureanu este purtătorul unui ethos cu componentă națională și creștină, un om care nu și-a schimbat convingerile niciodată ”.
Soldații ruși, oameni blânzi, care ofereau copiilor din hrana lor
George Ungureanu, câmpulungean născut la 12 aprilie 1912, din părinți țărani gospodari, dar fără avere, a crescut într-o familie cu nouă copii. A avut o viață presărată de dificultăți aparent insurmontabile și intervenții pozitive aproape miraculoase ale unor necunoscuți în sprijinul său. A fost de mic iubitor de natură, sincer, spontan și foarte credincios. Războiul a avut impact asupra familiei sale încă din primii ani de viață, dar George Ungureanu este astăzi printre puținii care vorbesc despre soldații ruși care au intrat în Bucovina la 1914 ca despre niște oameni blânzi, care ofereau copiilor localnici înfometați din hrana lor. George Ungureanu a făcut școală “din bucăți”, silit să întrerupă cursurile de mai multe ori, din cauza sărăciei, dar beneficiar tot de atâtea ori a bunăvoinței unor profesori care le-au ajutat să obțină scutiri de taxe pentru a continua școala. Deși și-a dorit să ajungă pilot sau preot, nu a reușit să treacă examenul de bacalaureat și să urmeze școlile necesare. Viața imprevizibilă l-a făcut să devină comerciant, de două ori soldat, “comisar de românizare” la un minister, legionar, fugar ascuns ani în șir, deținut condamnat la moarte cu pedeapsa strămutată în închisoare pe viață, prizonier la Jilava și Aiud, apoi om liber și autor de carte.
Povestea vieții sale zbuciumate a cuprins-o și în cel mai recent volum al său, “Prin labirintul vieții”, publicată la Suceava, în 2010, dar a și povestit-o îndelung, vreme de aproape două ore, în cadrul ceremoniei ce i-a fost dedicată la Câmpulung. George Ungureanu a mărturisit că secretul longevității și rezistenței sale în fața greutăților a fost credința în Dumnezeu, care l-a ajutat să treacă peste toate. “Domnul Ungureanu este pentru noi o provocare sănătoasă. Viața sa și modul în care a trăit-o ne obligă pe toți să învățăm”, a concluzionat istoricul Ioan Popoiu.
