Copilul este studiat în special din unghiul aptitudinilor intelectuale. Suntem preocupați de fidelitatea memoriei, de bogația reprezentărilor, de menținerea atenției, de dezvoltarea vocabularului, de calitățile gândirii etc.
Ar fi bine să analizăm finalitatea și să observam că nu întotdeauna copiii cei mai dotați intelectual sunt cei care obțin cele mai bune rezultate.
Alături de inteligență un rol foarte important îl au trăsăturile pozitive de caracter, tenacitatea, adaptarea, spiritul de inițiativă, atitudinea față de sine, de ceilalți și față de muncă, ambiția, motivația, idealurile etc. Sentimentul de inferioritate, nesiguranța, atitudinea de retragere sau de revendicare, gelozia, lenea, minciuna, prefăcătoria pot fi ușor influențate de educație.
Caracterul copilului se organizează treptat în primii ani de viață și se stabilizează după pubertate fiind influențat de temperamentul înnăscut, de mediu și de educația primită în familie și în afara ei. El nu este prezent la naștere, nu se creează ci se formează.
Caracterul sugarului începe să se organizeze începând cu perioadele de agitație. Urmează reacțiile de atitudine, apoi cele de prestanță. În jurul vârstei de 3 ani se remarcă o perioadă de opoziție manifestată prin încăpățânare, respingere și capriciu. Perioada școlara accelerează socializarea prin relații interpersonale. La pubertate caracterul devine din nou instabil, finalizându-se în adolescență cu afirmarea de sine.
Aptitudinile intelectuale si atitudinile se dezvoltă mai târziu. Cunoașterea caracterului de timpuriu permite educației să-l influențeze profitând de perioada în care atitudinile nu sunt încă fixate.
Sunt copii care trebuie tot timpul stimulați, alții trebuie susținuți și ajutați sau disciplinați, în timp ce alții au inițiativă și determinare în ceea ce fac. Cele mai bune indicii le primim din manifestările spontane în diferite situații sau activități, deoarece caracterul este o realitate complexă care în general rezistă la analiză.
Fiecare caracter are nevoie de o educație potrivită lui. Aceeași metodă dă rezultate diferite pe copii diferiți. Este bine să se țină cont de temperamentul fiecăruia deoarece temperamentul este baza organică a caracterului.
Un copil coleric, activ, cu reacții rapide, ridică probleme total diferite de cele ale flegmaticului liniștit, înțelegător, supus. Un melancolic ordonat, perseverent, perfecționist are cu totul alte nevoi educative decât un sangvinic vesel, distrat, sociabil.
Evoluția comportamentului poate fi benefică sau poate perturba relațiile copilului cu anturajul său, cu mediul, influențând direct adaptarea.
Trăsăturile de caracter nu apar la întâmplare ci sunt corelate între ele determinând tipuri de caracter. Cunoscând posibilitățile și dificultățile copilului, aptitudinile înnăscute și cele dobândite, se poate interveni pentru a-l ajuta să se dezvolte la nivelul potențialului lui.
Bianca Zus
www.problemele-copilului-meu.ro
