Revoluția din ’89 a fost la Făgăraș mai mult o „revoluție de catifea”, povestesc cei ce au trăit în urmă cu 20 de ani lupta pentru libertate, printre ei Doru Drăgan, care-și amintește teama angajaților combinatului chimic pentru viețile familiilor lor dacă în oraș s-ar fi tras un singur foc de armă.
Doru Drăgan, pe vremea aceea un tânăr venit din Dej și stabilit în Făgăraș, își amintește ce a însemnat revoluția și cât de teamă le era, pentru viața lor și a familiilor lor, tuturor angajaților de la Combinatul Chimic Făgăraș, obiectiv special unde se producea peste 40 la sută din necesarul pentru armată și unde se lucra cu substanțe chimice extrem de periculoase.
„Un singur glonț dacă s-ar fi tras în Făgăraș, ar fi însemnat distrugerea orașului”, spune Doru Dărgan.
În urmă cu 20 de ani, la 20 decembrie 1989, evenimentele au început să se precipite și în Făgăraș, ca în toată țara. Combinatul Chimic Făgăraș era un obiectiv special, aici producându-se peste 40% din producția specială pentru armată, dar și alți compuși chimici extrem de periculoși. Pentru a lucra la Secția Specială de fabricare a produșilor chimici din combinat, trebuia neapărat să fii membru de partid. Numai așa se primeau locuri de muncă bune.
„Pe vremea aceea lucram la combinat. Venisem din Dej în 1978 ca sportiv, ca handbalist, dar simțeam apăsarea din vremea aceea. Din 1983 m-am lăsat de handbal și a trebuit să mă încadrez în muncă, la producție. Pentru a lucra la secția specială din combinat, trebuia să fiu membru de partid. M-am înscris în partid. A fost un compromis”, a spus Doru Drăgan.
El își amintește cum totul a început la 20 decembrie, cu mișcări de stradă: „Toată lumea era pe străzi și se striga «Libertate, nu securitate». Am defilat și noi în stradă”.
Ziua de 20 decembrie a fost începutul sfârșitului. Fostul handbalist povestește că a doua zi dimineață, pe 21 decembrie, când s-a dus la muncă, producția era oprită. Drăgan povestește cum, pe vremea aceea, directorul general al combinatului avea legătură telefonică directă cu Elena Ceaușescu, pentru situațiile de urgență.
„Când am ajuns noi la muncă, directorul general împreună cu secretarul de partid ne așteptau la intrarea în combinat. Era iarnă și sub manta aveau amândoi arme de foc, că se vedeau. Au început să ne amenințe să intrăm la lucru, că se încercau sabotaje și alte acțiuni împotriva combinatului. Ne-au și amenințat atunci”, povestește Drăgan.
Ziua s-a scurs fără alte evenimente, oamenii lucrând însă sub teroarea amenințării cu arma.
De-a doua zi, însă, combinatul fiind un obiectiv de maximă siguranță, a fost împânzit de soldați. Trupe speciale au fost aduse pentru a apăra fabrica. După ce evenimentele au început să se precipite în țară, membrii de partid împreună cu directorul general au fost aduși la poligonul de la combinatul chimic unde erau apărați de militari. „Au fost aduși la combinat sub pază, să nu li se întâmple nimic, aveau protecția cu arma”, a mai spus Drăgan.
După 22 decembrie, pentru angajații combinatului a urmat adevărata panică. Cinci zile angajații au stat la combinat să păzească fabrica și producția extrem de periculoasă. Un singur glonț ar fi fost de ajuns pentru a spulbera Făgărașul de pe harta României.
„După Revoluție, cei din sectorul special ne-am mobilizat să păzim fabrica timp de cinci zile. Știam ce pericol reprezintă pentru Făgăraș. Eram anunțați că vom fi atacați, fie cu elicoptere, fie cu arme. Am făcut patrule, militarii erau și ei cu noi”, a mai povestit Drăgan.
Imediat după aceea, armata a preluat controlul în combinat, oamenii au fost înarmați și nimeni nu s-a mai mișcat. Populația Făgărașului îi susținea pe apărătorii fabricii, le aducea mâncare și tot ceea ce aveau nevoie. „Toată lumea ne ajuta pentru că înțelegeau și ei ce pericol era. Nu trebuia să sară în aer fabrica, ar fi fost un dezastru. Toate depozitele erau foarte bine păzite. Ne era teamă mai ales că eram anunțați că vin peste noi teroriștii, cum se spunea la vremea aceea, că ne atacă”, povestește Doru Drăgan.
Între timp, în oraș, în acele zile de decembrie în care a izbucnit revoluția, oamenii au ieșit în stradă, au intrat în Primărie.
„Deși orașul era mic, oamenii erau împotriva comuniștilor, se scriau lozinci anticomuniste pe poduri, pe clădiri. Din fericire, la Făgăraș nu s-a tras deloc, a fost o Revoluție de catifea. Altfel, putea fi o catastrofă pentru Făgăraș”, a spus Drăgan.
Tot atunci, au apărut și falșii revoluționari, povestește el.
„Au ajuns oameni fără nicio treabă. Așa au ajuns să apară falșii revoluționari, care nu au avut nici în clin, nici în mânecă cu revoluția”, spune Drăgan.
După revoluție, începând cu 1990, Drăgan a devenit lider de sindicat.
