După ani întregi în care accesul în statele europene au fost îngrădit de măsuri drastice, iar în țară au fost returnate sau întoarse de la frontieră sute de mii de persoane, integrarea aduce românilor un dar nesperat, ei putând călători în Uniunea Europeană doar cu cartea de identitate.
Dreptul românilor de a călători în străinătate a fost multă vreme motiv de controversă. Apropierea aderării la UE a făcut ca autoritățile române să ia măsuri din ce în ce mai drastice și să aplice sancțiuni mai severe celor care încălcau prevederile legale.
De la 1 ianuarie 2002, printr-o decizie a Consiliului pentru Justiție și Afaceri Interne, românii puteau pleca în Europa, cu condiția să ateste că au bani pentru a se întreține în timpul călătoriei, au asigurare medicală și bilet dus-întors sau carte verde.
Decizia oficialilor UE venea după 12 luni de monitorizare atentă a situației din România. Cu un an în urmă, miniștrii UE hotărau să treacă România și Bulgaria pe lista pozitivă a statelor care nu au nevoie de vize pentru a pătrunde pe teritoriul Schengen. Însă România era doar formal pe această listă, deoarece un asterisc menționa că cetățenii acestei țări vor avea nevoie în continuare de vize, pînă cînd miniștrii vor decide să le elimine. Miniștrii UE hotărau, atunci, să mențină vizele pentru români pînă cînd autoritățile statului au dovedit că îndeplinesc condițiile referitoare la securizarea frontierelor, a documentelor de călătorie, și mai ales până când autoritățile au luat măsuri pentru a evita ca eliminarea vizelor să ducă la creșterea imigrației ilegale din România înspre Uniunea Europeană.
În vara anului 2005, Cabinetul Tăriceanu emite un nou act normativ în legătură cu plecarea românilor pe alte meleaguri. Guvernul nici măcar nu îl face public în integralitatea lui, preferând să omită prevederile restrictive nepopulare.
De abia în ziua în care premierul Tăriceanu se duce la Bruxelles la întâlnirile cu oficialii europeni, Guvernul dă publicității precizări suplimentare privind condițiile de trecere a frontierei, dar nu și cele referitoare la sancțiuni.
Prevederile Ordonanței Guvernului 248/2005 se refereau la depășirea termenului legal de ședere în orice alt stat, dar încălcarea acestora vizează în principal zona europeană.
În acest sens, la sfârșitul lunii iulie 2005, ministrul Administrației și Internelor, Vasile Blaga, declara că este necesar ca autoritățile de la București să respecte prevederile Convenției Schengen, în condițiile în care, de la începutul anului, peste un milion de cetățeni români au fost întorși de la frontieră, din cauză că nu întruneau toate criteriile legale.
Mii de conaționali au fost trimiși în țară de către autoritățile spaniole, după modificarea legilor migrației din această țară. După măsurile drastice luate, începând de atunci, cazurile de înapoiere de la frontiera franco-spaniolă au scăzut progresiv.
Potrivit noul act normativ de atunci, serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple teritoriale puteau suspenda dreptul de folosință al acestui tip de documente pe o perioadă de la unu la cinci ani. Perioada de suspendare a folosirii pașaportului se stabilea în funcție de numărul de returnări sau depășiri – la o returnare sau o depășire se suspendă pe un an, la două depășiri sau returnări pe doi ani – și putea ajunge la cinci ani în cazul săvârșirii de infracțiuni în străinătate.
În mai puțin de două zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, câteva mii de persoane au rămas deja fără pașapoarte la intrarea în țară, unii dintre ei fără să știe de noul act normativ.
Această decizie Guvernului a stârnit controverse în privința încălcării dreptului la libera circulație a cetățenilor, mulți dintre cei care au rămas fără pașaport invocând faptul că sunt obligați să rămână în țară pentru cel puțin un an.
După ce cel puțin opt mii de români au rămas fără pașapoarte pentru că au depășit termenul legal de 90 de zile în alte state, autoritățile au decis să renunțe la această sancțiune și să le returneze documentele de călătorie. Cum era de așteptat, Serviciile de Pașapoarte au fost luate cu asalt de cei care vroiau să își recuperez documentele, creându-se cozi interminabile.
– Singura țara care încă nu și-a dat acordul pentru folosirea cărții de identitate rămâne Suedia
Această stare de fapt, care s-a perpetuat în ultimii ani, dispare odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007.
Cartea de identitate devine singurul document cu care românul poate pleca într-o călătorie într-un din țările membre UE – Austria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Ungaria, Cehia, Cipru.
Singura țara care încă nu și-a dat acordul pentru folosirea acestui document rămâne Suedia. Călătoria în baza cărții de identitate va ușura nu numai modul în care românii vor pleca din țara, scăpând de alergaturi pentru obținerea documentelor care erau necesare, ci și munca autorităților de frontieră. Echipele de control din punctele de frontieră vor scăpa de bătăile de cap date de românii mai inventivi care vroiau cu orice preț sa plece câtre alte tărâmuri. Ei fie foloseau pașapoartele altor persoane, frați, rude, prieteni sau chiar pașapoarte găsite pe strada ori plăteau sume deloc mici pentru obținerea unor documente falsificate cu care din păcate nu numai că nu puteau părăsi România, fiind depistate falsurile la frontieră, ci se alegeau și cu dosare penale.
Această facilitate nesperată vine și pentru de români plecați de ani de zile, care și-au părăsit țara pentru un trai mai bun și care din cauză că nu aveau o situație legală în statale în care munceau nu se puteau întoarce acasă să-și vadă familiile, fiindu-le teamă că nu vor mai putea părăsi România.
Pașaportul rămâne valabil pentru călătoria minorilor sub 14 ani, în cazul acestora condițiile de ieșire din țară rămânând neschimbate. Ei pot călătorii în străinătate numai însoțiți, cu acordul părinților sau a reprezentanților legali, pe baza unui pașaport individual sau dacă sunt trecuți pe pașaportul unuia dintre părinți.
O altă veste buna vine pentru cei care călătoresc în Ungaria și Bulgaria, care vor scăpa de cozile câteodată infernale de la punctele de trecere ale frontierei. Începând cu 1 ianuarie 2007, dată la care România va deveni membru cu drepturi depline al UE, frontiera dintre România și Ungaria, respectiv Bulgaria, nu va fi considerată internă, controlul frontierei urmând să fie organizat în funcție de cetățenia persoanei care va trece frontiera.
La aceste frontiere, se va aplica principiul controlului în comun, cu autoritățile de frontieră ale statelor vecine, în baza acordurilor bilaterale încheiate, în cuprinsul cărora se va stabili locația, modul și cronologia de desfășurare a controlului în comun.
Controlul traficului de frontieră la frontiera româno-maghiară se va executa în comun de către polițiștii de frontieră români și grănicerii maghiari în locurile desemnate, la linia de mijloc a tonetelor, astfel încât călătorii să se oprească o singură dată. Prima dată se va face controlul pentru condițiile de ieșire de către autoritățile de frontieră ale statului din care ies călătorii, timp în care autoritățile de frontieră ale statului în care intră efectuează controlul autovehiculului. În continuare, cele care efectuează ieșirea predau documentele de călătorie autorităților de frontieră ale statului în care intră, acestea verificând îndeplinirea condițiilor de intrare, conform legislației proprii.
Statutul european al României atrage însă după sine și o serie de obligații privind migrația, în condițiile în care, după integrare, țara are cea mai lungă frontieră la granița de est a Uniunii Europene, respectiv aproximativ 2.700 de kilometri. Întărirea frontierei este cu atât mai importantă cu cât specialiștii apreciază că, odată cu integrarea europeană și creșterea economică ce va urma, România ar putea deveni „piață” pentru traficul de persoane, dar și țintă sau stat de tranzit pentru contrabandiști și migranți.
În acest context, au fost luate o serie de măsuri care au vizat securizarea frontierelor, prin măsuri cum ar fi sporirea personalului și crearea unui sistem informatic performant, interconectat cu cel din celelalte state europene, precum și înăsprirea pedepselor pentru infracțiunile privind traficul de minori și modificarea legislației privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
