F…ing Giants!

Cei care știu engleza știu și că din titlul de azi lipsesc literele u, c și k. Ceilalți, mai puțini după calculele mele, știu măcar din filme polițiste că respectiva zicere se subtitrează în… fel de fel de felurite feluri, în funcție de context, de vocabularul traducătorului ori de ora de difuzare. Sigur e că instituția britanică echivalentă cu CNA-ul nostru de regulă amendează postul la care se aude chestia asta atroce, după unii, absolut banală, după cei mai mulți. Exact ca în română, și în engleză acest cuvânt se asociază cu altele în funcție de situație, putând astfel exprima până și admirația extremă, exact așa cum a făcut Jurgen Klopp alaltăseară, când s-a alintat zicând că are un vocabular sărac și că numai astfel poate exprima sentimentele care îl încearcă după uluitoarea calificare a echipei sale. Klopp este un excelent cunoscător al englezei și are un vocabular și o pronunție demne de toată stima. Trebuie însă reținut al doilea cuvânt, care în traducere înseamnă
„giganți”, și care descrie cât se poate de fidel statura echipei din Liverpool nu doar în acest meci, ci pe parcursul întregii duble. După meciul tur, am zis chiar eu că Liverpool dominase categoric primele 75 de minute, în care ar fi putut înscrie de 4 sau de 5 ori, căzând inexplicabil la urmă, când e de mirare că n-a mai primit încă vreo două. În retur, s-a făcut practic dreptate, scorul făcându-ne să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă de la The F…ing Giants n-ar fi lipsit tocmai fantasticul Salah. Așa cum din meciul tur a rămas pentru istorie golul lui Messi, tot așa și în retur: ne-a rămas să analizăm în toate felurile golul ultim, după înscrierea căruia același Messi privea „ca curca-n lemne”, încercând să proceseze întâmplarea. Cred că și acum mai procesează. Și să fiu al naibii dacă golul ăsta n-a fost mai frumos decât al lui, măcar în ideea că așa ceva nu s-a mai făcut niciodată. Și e greu de presupus că se va mai putea face.