Programul divers al ultimei seri a Festivalului Bucovina Rock Castle a adunat în Cetatea Sucevei mai multe generații de iubitori ai rockului. Câteva mii de rockeri s-au adunat duminică seara pentru ultima reprezentație a festivalului sucevean, devenit atât de îndrăgit de-a lungul celor șapte ediții derulate în șanțul de apărare al Cetății de Scaun.
Începutul serii de duminică a fost în forță, descărcând energia unui stoner rock cu influențe alternative peste tinerii veniți să-i vadă pe cei de la Unflicted, un grup înființat de doar doi ani de zile. Formată în București, această trupă tânără are deja la activ un album intitulat ”Exposed” și a făcut o impresie bună pe scena de la Cetate. Au urmat constănțenii de la White Walls, multașteptați la Suceava, unde ajung destul de rar. După o perioadă de pauză, cei patru s-au reîntors în forță cu o mare poftă de a-și etala noile compoziții în fața publicului din nordul țării. Atmosfera a fost apoi înviorată de etno metalul celor de la Dirty Shirt, care au creat o atmosferă de nebunie, plină de voie bună. Într-un show incendiar, cei doi vocaliști și trupa din spate i-au făcut pe spectatori să vibreze la unison, cu telefoanele aprinse. Am aflat despre ei că s-au înființat în micul orășel Seini de lângă Baia Mare, în urmă cu 10 ani, și că au avut întotdeauna planuri mari legate de perfecționarea stilului lor unic.
Nume grele pe scenă pentru un final pe măsura întregului festival
Câteva generații de rockeri au vibrat împreună în partea a doua a serii de duminică, în timpul ultimelor două apariții pe scena Bucovina Rock Castle. Cu o istorie lungă în spate, una dintre cele mai bune voci din România a fost auzită pe scena festivalului prin prezența lui Ovidiu Ioncu Kempes. De data asta în fruntea unui grup care îi poartă numele, Kempes, un adevărat rocker până în măduva oaselor, începând de la voce, feeling și gestică, le-a arătat vechilor săi fani o formă de zile mari, întreaga audiență cântând alături de el și trupa lui piese vechi ale trupei Cargo, alături de care a dobândit celebritatea. El le-a arătat încă o dată fanilor de toate vârstele cât de mult îi iubește, transmițând o energie unică.
Când oboseala își spunea cuvântul, după trei nopți petrecute în muzică, dans și multă bere, legendarul Uli Jon Roth și-a făcut loc pe scenă, alături de Tokyo Tapes Revisited, pentru a le arăta celor rămași pe poziții că nici ploaia și nici oboseala nu pot învinge dorința de a asculta o muzică venită dintr-o altă epocă a rockului. Pusă în scenă cu stil și bun-gust și având în spate un grup al cărui vocalist de zile mari a făcut senzație, muzica lui Uli Jon Roth a plăcut și celor tineri, rămași să o asculte pe o ploaie torențială. Hituri din repertoriul trupei Scorpions, îmbrăcate acum în maniera proprie a marelui chitarist, alături de compoziții proprii, pline de forță, au arătat un nou proiect prin care inventatorul unui nou tip de chitară – Sky guitar – arată lumii că a rămas unul dintre cei mai importanți muzicieni ai generației sale și nu numai. Plăcerea de a mânui chitara s-a văzut din primul și până la ultimul acord al concertului, festivalul neputându-se încheia mai bine decât printr-un tribut adus marelui chitarist Jimi Hendrix. Prin interpretarea unică și fascinantă a două piese din creația lui Hendrix, pe care muzicianul german l-a prețuit atât de mult, ”All along the watchtower” și ”Little wing”, Uli Jon Roth a reamintit audienței de unde vin începuturile acestei muzici, atât de îndrăgită de cei veniți să petreacă un minunat sfârșit de săptămână la Bucovina Rock Castle, în Cetatea Sucevei.
