Filantropie de birou sau iubirea aproapelui?

Încă din anul 2001, de la venirea mea din Statele Unite, am avut voința ca în Parohia Valea Putnei să desfășurăm o activitate complexă pe tărâm misionar-social. Constatând că populația satului este preponderent vârstnică, m-am gândit că este bine să ne ocupăm de îngrijirea bătrânilor. Ideea de a avea un Centru Filantropic la Parohia Valea Putnei părea o utopie pentru mulți, cu atât mai mult cu cât era vorba despre o comunitate constituită din 80 de familii de ortodocși. O investiție de miliarde era, practic, imposibilă. Cum Dumnezeu în lucrarea Sa cuprinde și pe cei puțini, și pe cei mulți, a avut grijă să trimită și la cei puțini pe mulți oameni cu suflet, care au înțeles mesajul meu și au contribuit la realizarea lucrărilor.
A înțelege slujirea lui Dumnezeu în sens liturgic este la îndemâna fiecărui credincios ce participă la sfintele slujbe. La fel de importantă este aplicarea în viața de zi cu zi a învățăturii biblice și a tot ceea ce Biserica transmite ca mesaj pentru a-L sluji pe Dumnezeu prin aproapele: văduve, orfani, bătrâni, bolnavi, cei cu familiile afectate de despărțiri sau care se confruntă cu lipsuri materiale. Enumerarea poate continua având în vedere greutățile și suferințele în care se află fiecare frate sau soră în Hristos.
“Gândiți-vă că nu faceți asta pentru bani, ci din suflet, cu credință, ca și cum v-ați îngriji propriii părinți sau bunici”
Cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, am început lucrările la Sfânta Biserică și la Centrul Filantropic în anul 2002, respectiv 2003, reușind ca Biserica să îmbrace haina sfințirii de la Duhul Sfânt pe 27 februarie 2005, iar Centrul Filantropic „Sf. Vasile cel Mare” să fie sfințit pe 18 octombrie 2011.
Aș vrea să-i mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu pentru că a făcut posibilă realizarea acestor deziderate, dar și tuturor celor care, prin fapta creștinească a milosteniei, au ajutat Biserica și acest așezământ caritabil. Astfel, s-a făcut posibilă întreținerea în condiții de normalitate comparabile cu cele existente în Occident la centrele sociale pe care le-am vizitat, a celor 16 bătrâni asistați, fiind preluați mai întâi cei din parohia noastră care au răspuns propunerii de a veni sub îngrijire și asistență socială, religioasă și medicală. Intenția noastră, atât a mea ca preot coordonator, a doamnei doctor, a persoanelor care se ocupă de îngrijirea persoanelor vârstnice, este ca în primul rând aceștia să se simtă ca în familie, ca și cum ar fi părinții noștri pe care îi îngrijim cu drag. De fiecare dată le-am spus: “Gândiți-vă că nu faceți asta pentru bani, ci din suflet, cu credință, ca și cum v-ați îngriji propriii părinți sau bunici”.
Cu voia Bunului Dumnezeu am reușit să dotăm acest Centru Filantropic cu următoarele facilități: camere de 1, 2, maxim 3 locuri, grup sanitar aferent fiecărei camere, club de zi pentru socializare, lectură sau chiar un joc de șah, televizor în fiecare cameră, acces la magazin economat în eventualitatea în care doresc și alte alimente în afara meniului zilnic oferit de centrul nostru, asistență medicală, medicamente, consultații, internare într-un spital la nevoie, efectuarea analizelor, consultațiilor directe și întreaga asistență medicală oferite prin osteneala medicului departamentului de îngrijire bătrâni.
În sala socială servesc masa persoanele vârstnice dar, cu aprobarea Consiliului Parohial, și enoriașii invitați la servicii funerare, mâncarea fiind pregătită în condiții de maximă igienă, de personal calificat, și respectând și tradiția zonei – mâncare tradițională din Bucovina.
Încălzirea pe timp de iarnă, apa caldă și cea menajeră, precum și instalațiile sanitare sunt în grija centraliștilor și a celor care zi și noapte veghează ca acestea să funcționeze impecabil. După cum vedeți, totul este orchestrat în așa fel încât acestor frați mai mari ai noștri să nu le lipsească zâmbetul de pe buze în fiecare zi, starea de bine și alinarea tuturor suferințelor trupești, pe care perioada senectuții a adus-o peste ei.
Este o diferență uriașă între filantropia de birou și cea directă, adresată omului în suferință
Dumnezeu lucrează ca oameni credincioși să vină cu sprijinul lor material și spiritual, unii rugându-se, alții postind, alții aducând pâine, alții vizitându-i direct pe bătrânii aflați în suferință, și în multe feluri oamenii lui Dumnezeu fac bine semenilor lor. Se pare, însă, ca această activitate pe care o desfășurăm noi este înțeleasă diferit. Toți oamenii Bisericii o înțeleg la fel, în timp ce alții, din afara acestui mediu spiritual, se pare că văd altceva. Este o diferență uriașă între filantropia de birou și cea directă, adresată omului în suferință. În cea de birou, te implici sau nu. Privești pe geam și-ți spui în mintea ta: “Mi-e milă de bieții oameni care merg la muncă în fiecare zi, să câștige bani din care să plătească taxe și impozite, din care eu să-mi iau salariul”. Poate este destul, dar poate nu, pentru că, atunci când ești la patul bolnavului, suferința acestuia trece la tine, îl ajuți să-și poarte crucea, și prin aceasta îl slujești pe Dumnezeu.
Filantropia de birou mai înseamnă să supraveghezi pasiv ceea ce Biserica face activ și să crezi că asemenea activități ar fi chiar profitabile, ceea ce este o gravă eroare. Nu pentru profit material facem filantropie, ci pentru cel spiritual. Aș vrea să înțeleagă mulți acest mesaj, indiferent de ce funcții trecătoare le-a lăsat Dumnezeu în această viață. Și ar fi bine să nu uite nici unul dintre ei, și nici dintre noi, că bătrânelul sau bătrânica ce astăzi este în îngrijirea noastră poate fi unul dintre noi în viitorul apropiat.
Am tras o concluzie care mă doare, în privința modului în care unele persoane ajunse în funcție de decizie și de autoritate publică percep activitatea filantropică. Din păcate, cei care muncesc sunt râvnitori și reușesc să mențină un ritm de activitate echilibrat și în permanentă evoluție devin suspecți, ca și cum ar trebui să nu facem nimic, să fim pasivi și indiferenți față de suferința aproapelui nostru. Mesajul meu pentru asemenea tip de mentalitate este că ceea ce nu sprijină omul muritor, sprijină și desăvârșește Dumnezeu. Parohia noastră se ocupă, pe lângă cei 16 asistați permanent, și de văduvele și văduvii din comunitate, care primesc de Sfintele Sărbători (Crăciun, Paște) pachete cu alimente și alte bunuri necesare traiului.
La cabinetul medical beneficiază de asistență medicală gratuită toți enoriașii, fără deosebire. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin parteneriate cu oameni de înaltă ținută morală din Germania și Austria, am primit ajutoare constând în haine, obiecte de uz electrocasnic, mobilier, care le-au fost împărțite direct asistaților. Parohia noastră s-a implicat pentru a avea stație de TV prin cablu, fiind una dintre primele noastre realizări, cu sprijinul unui fiu al satului, căruia îi mulțumesc. Astăzi accesul la informație a devenit posibil într-o zonă în care, la venirea mea aici, nu se recepta nici un program TV (datorită așezării geografice).
“E bine. Continuați”
Înțelegem implicarea preotului, a membrilor Consiliului Parohial, a membrilor Comitetului Parohial în viața enoriașilor noștri ca fiind o lucrare a credinței oglindită în fapte. Dacă faptele noastre trebuie să placă cuiva, atunci acela este Dumnezeu. În această perioadă am fost vizitați și sprijiniți de o parte dintre oamenii importanți din țară și din străinătate, miniștri, consilieri prezidențiali, directori de instituții importante ale statului, oameni de cultură, persoane cu putere de decizie care, la unison, au avut același mesaj: “E bine. Continuați”. Aș vrea să le mulțumesc tuturor acestora, dar și celor care, din păcate, au purtat o vreme o mască de protecție pe chip, după care, când și-au dat masca jos, au lăsat să se vadă întreaga hidoșenie a chipului lor. Pentru ei am următorul mesaj: “Nu e bine. Nu mai continuați.”
Atunci când Dumnezeu te ajută se observă echilibrul, pacea interioară, înțelepciunea și bogăția darului Duhului Sfânt, care se revarsă din iubirea sa pentru noi. De aceea, dorim ca mesajul acesta să-i mângâie și să-i bucure pe toți făcătorii de bine, pe toți cei care sprijină misiunea caritabilă a Bisericii, cu timp și fără timp, pe cei care iubesc valorile creștine ale ortodoxiei și vor să transmită generației ce urmează atât coroana învățăturii, cât și cea a patrimoniului bisericesc actual.
Ca simpli trecători pe pământ, noi nu ne numim nici mari filantropi, nici mari preoți, nici nu avem nevoie de publicitate sau laude din partea cuiva, dar un lucru este cu certitudine necesar: să fim lăsați să muncim, pentru că toată jertfa aceasta va fi răsplătită de Dumnezeu și înțeleasă poate mai bine de cei care vin după noi.
Am mulțumirea sufletească că pe lângă Centrul Filantropic “mănâncă o pâine” creștini din parohia noastră ce nu aveau serviciu, fiind acum angajați și putând să-și întrețină familiile în care cresc 2-3 copii. Deci, s-au creat locuri de muncă într-o zonă deficitară din acest punct de vedere. Totodată, în conformitate cu directiva Ministerului Sănătății, s-a asigurat aducerea medicului în această comunitate, prin amenajarea unui cabinet medical modern, iar prin bunăvoința unui om de afaceri din Suceava, deschiderea magazinului economat, de unde își pot cumpăra cele necesare și membrii parohiei.
Cred cu adevărat că Dumnezeu ne va ajuta să finalizăm această lucrare și-n anii ce vin, să putem da în funcție etajul II și mansarda, în care să putem găzdui mai departe persoane vârstnice. Ne vom bucura de orice sprijin, al oricărui credincios, și ne rugăm permanent ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei care ne ajută la îndeplinirea acestei misiuni. Și, totodată, să-i lumineze sufletește și mental pe cei care o văd ca pe o afacere. Vreau să subliniez în încheiere că nu doresc îmbogățirea mea materială. Nu dețin nici terenuri, nici conturi bancare cu sume uriașe, nici pensiuni, nici alte proprietăți în țară sau străinătate. Pentru mine munca rămâne singura variantă posibilă de a-mi câștiga existența și de a-i ajuta și pe ceilalți. Ne rugăm lui Dumnezeu pentru toți credincioșii care luptă cu ispitele și cu vicisitudinile vieții cotidiene. Ne rugăm pentru autorități, pentru cei care sunt în funcții publice și pentru toți cei care vor binele României și românilor. Dacă ar fi să mulțumim personal celor care ne-au ajutat și continuă să ne ajută, ar trebui să îi cuprindem într-un volum cu frumoase nume creștinești, dar Dumnezeu îi știe. Noi îi pomenim și îi pomenește și Părintele Ceresc în Împărăția Sa.
Vă mulțumesc,
Preot paroh Corneliu Constantin LUCA
Parohia Valea Putnei
Informații despre Centrul Filantropic din Valea Putnei găsiți și pe http://www.monitorulsv.ro/Local/2011-10-19/IPS-Pimen-a-sfintit-ieri-Centrul-filantropic-din-Valea-Putnei