Fidel Castro, o figură controversată și cu o prezență politică influentă, este și azi subiectul unor opinii și dezbateri contradictorii. Ca revoluționar cubanez și politician comunist, el a modelat semnificativ istoria cubaneză și chiar pe cea mondială. Propun cititorilor un serial despre acest personaj fascinant. Și nu din admirație pentru dictatori, ci doar pentru a înțelege modul în care, timp de 50 de ani, acest personaj a izbutit să scape de sute de atentate și a ”dat cu tifla” puternicului său vecin, SUA. Altfel spus, o biografie fabuloasă. Fidel Castro s-a născut în afara căsătoriei, în august 1926 sau 1927. Tatăl său era imigrant spaniol, iar mama sa era din Cuba. Castro a avut mai mulți frați și surori vitrege. Castro a fost crescut catolic, dar mai târziu s-a îndepărtat de Biserică. Fidel a fost căsătorit de două ori și a avut în total șase copii. Prima sa soție a fost Mirta Diaz-Balart; căsătoria s-a încheiat prin divorț. Din această căsătorie a avut un fiu pe nume Fidelito. A doua sa soție a fost Dalia Soto del Valle, cu care a avut cinci fii: Fidel, Raúl, Ramón, Antonio și Alejandro. Tinerețea și familia lui Fidel Castro i-au modelat profund convingerile politice.
Hemingway și Castro (foto). Acea întâlnire istorică dintre Ernest Hemingway și Fidel Castro a avut loc în 1960. O strângere de mână i-a unit pe cei doi oameni care se admirau deja unul pe celălalt, înainte de a se întâlni. Era a zecea ocazie în care se organiza un turneu de pescuit, purtând numele celebrului scriitor american, iar cei responsabili de concurs au făcut toate eforturile pentru a face posibilă întâlnirea. Fidel a ajuns la bordul navei El Cristal și a fost însoțit de Ernesto Che Guevara. „După atâta timp petrecut în această țară, mă consider un adevărat cubanez”, a spus el. „N-am mai citit niciodată ceva atât de minunat precum Bătrânul și marea, a replicat, elegant, Fidel, care a mai afirmat că Pentru cine bat clopotele? a avut o mare influență în tinerețea lui, în timp ce căuta o cale de ieșire din situația complicată de pe insulă. El a mai afirmat că el nu merită nicio recunoștință pentru munca depusă în conservarea documentației existente în La Vigía (Muzeul Hemingway); pentru că dacă nu ar fi făcut acest lucru, ar fi fost o lipsă de bun-simț pentru acest mare scriitor.
Adevărul este că Hemingway a părăsit definitiv Cuba pe 25 iulie 1960, la doar două luni după ce l-a întâlnit pe Castro pentru prima dată, în al doilea an al revoluției. Mai puțin de un an mai târziu, el s-a împușcat cu o pușcă în casa sa din Ketchum, Idaho, Statele Unite. Unii biografi spun că scriitorul a fost presat de guvernul american să plece din Cuba, sub amenințarea de a fi declarat trădător, pentru simpatia sa cu regimul comunist.
Castro a vorbit adesea despre admirația sa pentru Hemingway. În timpul unui interviu, Castro l-a elogiat pe Hemingway, care a locuit în orășelul San Francisco de Paula, lângă Havana, și a spus că romanele lui Hemingway ”au exercitat o influență asupra conceptelor noastre de gherilă”. Castro a spus că cel mai bun exemplu este Pentru cine bat clopotele de Hemingway, în care eroul american luptă alături de loialiștii spanioli împotriva forțelor generalului Francisco Franco în timpul Războiului Civil Spaniol.
„Totul are loc în spatele liniilor inamice, toată acțiunea este în ariergardă”, a spus Castro. „Apoi, de acolo am înțeles cum trăiau grupurile de gherilă, cum se mișcau, cum rămâneau în alertă, cum acționau când sosea cavaleria.” Castro a spus că a citit romanul „cu mare interes” în 1946, când avea 20 de ani, cu șapte ani înainte de prima sa încercare revoluționară.
Gabriel García Márques, un prieten personal al lui Fidel Castro, a povestit în celebrul său prolog la povestirile scurte ale lui Hemingway, Hemingway-ul meu personal, că odată, când a urcat în mașina dictatorului comunist, a găsit o carte cu coperți roșii pe scaun. Când scriitorul l-a întrebat ce este, Castro a răspuns: „Este a maestrului meu, Hemingway”. După unii autori, Fidel ar fi fost cel care a inspirat Toamna Patriarhului, romanul cu care Gabriel García Márquez a câștigat Nobelul, inspirându-i și pe Miguel Angel Asturias, care a scris Domnul Președinte, pe Augusto Roa Bastos, (Eu, Supremul) și chiar pe Alejo Carpentier, care a scris Rațiuni de stat.
Cockteil Fidel Castro. Ingrediente: 4 cl rom Havana Club, suc de la 1/2 lime (sau lămâie), suc cu ghimbir. Umpleți paharul cu gheață. Adăugați romul și sucul de lime. Umpleți cu suc.
Cuba lui Hemingway. Scott Fitzgerald afirmase că prietenul său Ernest avea nevoie de o femeie nouă și de o casă nouă pentru fiecare roman nou. În 1939, când aștepta actele de divorț de a doua sa soție, pentru a se putea căsători cu ziarista Martha Gellhorn, s-a mutat în Cuba alături de aceasta. Au închiriat o moșie veche, numită Finca Vigia, nu departe de Havana, cu 100 de dolari pe lună, pe care au cumpărat-o ulterior. Cumpărase încă din 1934, când trăia în Key West, o ambarcațiune de 12 metri numită Pilar, pescuitul devenind marea sa pasiune, care a inspirat lucrări ca: A avea și a nu avea, Insule în derivă și Bătrânul și marea.
În 1946, Mary, o ziaristă pe care o cunoscuse în Europa în timpul războiului, a devenit a patra soție a scriitorului și a arătat o mare pasiune pentru gătit, experimentând pentru soțul ei și șirul nesfârșit de vizitatori de la Finca Vigia. Mary și-a amintit de o rețetă și de un oaspete special: ”Am gătit la cuptor o friptură de știucă, în șampanie Brut, suc de lămâie și supă de pui pentru Jean Paul Sartre, care a fost încântat.”.
Romanul A avea și a nu avea începe violent, într-o cafenea din Havana, La Perla, unde, în timpul Marii Crize Economice, servitul mesei se amestecă cu frica: ”M-am dus în La Perla. Aveau o bucată de sticlă nouă în geam, în locul unde trecuse un glonț. O grămadă de oameni beau și câțiva mâncau. Aveau supă de fasole și o friptură de vită cu cartofi fierți, la 15 cenți. Când am încercat să vorbesc cu ospătarul despre împușcături, nu a vrut să-mi spună nimic. Erau cu toții speriați bine.”
Citate. „Noi, revoluționarii, nu ne pensionăm niciodată”. (Fidel Castro). „Recunosc că John F. Kennedy a fost un om dinamic, inteligent, cu calități remarcabile”, (Fidel Castro).
Să zâmbim cu Fidel. Fidel Castro călătorea prin Cuba, când, dintr-o dată, un zgomot surd de sub mașină l-a făcut să tresară. Șoferul a coborât, s-a uitat în jur și a zis: „Am călcat un porc…” Ascultă, îi spune șoferului, porcul trebuie să fie de la ferma din apropiere, du-te acolo, explică-le problema și plătește-le! Trec două ore, Castro devine din ce în ce mai nervos, iar șoferul se întoarce în sfârșit, cu șapca strâmbă și nasturii hainei desfăcuți. „Ce s-a întâmplat!?” Mi-au oferit mâncare și băutură, i-au sunat și pe vecini, iar fiica lor a insistat să facă sex cu mine… „Dar ce le-ai spus?” „Am zis că eu sunt șoferul lui Castro și tocmai am omorât porcul…”
Fidel Castro a supraviețuit unor 11 președinți ai Statelor Unite: Eisenhower, Kennedy, Johnson, Nixon, Ford, Carter, Reagan, Bush, Clinton, G.W. Bush, Obama. Dar a murit înainte de venirea lui Trump.
În anii 1960, Castro a devenit o figură carismatică în URSS, la egalitate cu cosmonautul Iuri Gagarin. Pe atunci, majoritatea sovieticilor încă mai credeau că idealul comunist era în general bun: că fusese denaturat de Stalin, dar că era posibil să se construiască un comunism „corect”. Revoluția cubaneză a fost văzută ca o întruchipare a comunismului „bun”. Castro și Che au vrut să ”vândă” un comunism tânăr, vibrant și deschis. Sovieticii știau însă foarte puține lucruri despre latura întunecată a realității cubaneze.
