Timp de o zi, lumea tăcută a satelor unde locuiesc huțulii a fost trezită la viață de o sărbătoare a lor, un „Festival al huțulilor”, desfășurat duminică la Herghelia Lucina, festival ajuns la cea de-a doua ediție. Așa au considerat huțulii că este cel mai bine să arate lumii că ei „nu sînt ucraineni sau ruteni”, ci că viețuiesc pe aceste meleaguri ale Bucovinei, meleag pe care îl consideră „țara lor”, și că vor să fie luați în serios de toate celelalte etnii „recunoscute”. Printre colibe de cetină „păzite” de meșteri populari ai locului sau meșteri veniți de pe alte meleaguri unde trăiesc huțuli, printre ponei albi, cai huțuli sau „bujorei”, acei cai falnici, cu coame lungi aurii care au fost crescuți la Herghelia Lucina, printre haine populare din care nu lipseau bundițele cu blană de dihor și opincile din piele de porc, dar pe muzică populară cîntată de huțuli și de români, deopotrivă, peste 800 de suflete s-au adunat pe colinele Lucinei pentru a se bucura de sărbătoarea lor, a huțulilor.
– „Noi am fost primii în Uniunea Europeană”
Sufletul festivalului, Casian Balabașciuc, un huțul recunoscut din Moldovița, îmbrăcat în suman și purtînd cu fală un baltag și două „poloșnețe” metalice în care vechii huțuli țineau praful de pușcă, s-a adresat mulțimii într-un mod „frățesc”: „Frați români, m-am îmbrăcat în straiele strămoșilor noștri în semn de recunoștință și respect pentru cei care au binevoit și au bine gîndit să ne lase o țară – Bucovina, unde au putut să-și dea mîna și să conviețuiască bine români, huțuli, ucraineni, germani, polonezi, cehi, popoare civilizate, ceea ce ne face să spunem că noi am fost primii în Uniunea Europeană”. Tot el și-a îndemnat huțulii să își păstreze locurile, pădurile, țara și, a spus el, „căutați în sufletele voastre lăzile de zestre lăsate de strămoși, și scoateți de acolo demnitatea, cinstea, hărnicia și buna credință… Toți le aveți. Descoperiți-le!”.
– Ouă încondeiate, „mixer” din lemn, mașină de tors lînă de 300 de ani
Pe tot parcursul zilei de duminică sutele de oameni veniți de la zeci de kilometri depărtare făceau un popas la colibele construite din cetină de brad, unde Ioan și Anița Zinici, din Izvoarele Sucevei, și-au expus minunatele ouă încondeiate, Constantin Moisa (a lui Ecaterina) și Olimpia au adus de la Ciumîrna „ornamente de casă”, mici sculpturi în lemn de tei care susțin falnicele coarne de cerb, Gheorghe Moisa, din Moldovița, a adus un „gealău” pentru făcut dranițe de acoperit casele și un „mixer” din lemn de făcut unt, iar Maria Filipoci a expus o mașină de tors lînă de peste 300 de ani vechime. La acest „instrument” vechi a dat o „probă de lucru” și prefectul Orest Onofrei, care, întîmpinat mai întîi de primarul comunei Moldova Sulița, Vasile Rebenciuc, împreună cu sătenii de pe aceste locuri, și plimbat cu caleașca trasă de un „huțul” și un „bujorel” (este vorba de cai), a vizitat, mai apoi, și colibele de cetină, unde a fost „supus” la o probă de îndemînare.
– „Huțulca” – dans specific zonei unde locuiesc huțuli
Atmosfera de la Herghelia Lucina a fost susținută de muzică și joc. Pe o scenă special amenajată, și-au dat concursul vestite ansambluri folclorice cum ar fi: Ansamblul artistic „Arcanul” de la Fundu Moldovei, Ansamblul artistic „Balada” Suceava, care a prezentat, în spectacol, pe lîngă alte dansuri românești și un dans huțul – „Huțulca”, pregătit special pentru acest festival de maestrul George Sîrbu, instrumentiști „vestiți” de la Pojorîta, printre care Gheorghe Zlevoacă și fluierașul său „fermecat”, precum și tarafuri, grupuri vocale, dansatori din toate localitățile în care locuiesc huțuli: Argel, Breaza, Izvoarele Sucevei, Moldova Sulița, Moldovița. „Deși nu sînt comunități distincte de huțuli”, după cum ne-a spus vice-președintele Uniunii Huțulilor din România, Nicolae Macovei, totuși, în opinia sa, „la Brodina de Sus, Ulma, majoritatea locuitorilor sînt huțuli”. Tot el mai susține că „huțulii se aseamănă cu rutenii la vorbă, limbă și unele obiceiuri, dar se deosebesc de aceștia prin fizionomie, limba lor are o anumită bogăție de elemente romanice, tradițiile, portul, obiceiurile îi aseamănă mai mult cu românii decît cu rutenii, iar primordială este religia creștin ortodoxă și spiritul de libertate”. De aceea, huțulii nu se consideră a fi nici ucraineni, nici ruteni.
– „Etnia huțulă s-a format prin contopirea mai multor grupuri etnice eterogene: traci, sciți, geto-daci, români, cumani, slavi”
Stînd de vorbă cu huțulii prezenți la festival, fiecare, în felul său, a încercat să ne explice de unde vin ei, ce limbă vorbesc, ce obiceiuri au mai păstrat. Nu ne-a lămurit nimeni, pe deplin, pentru că unii ne-au spus că „huțuli-s venetici”, alții că vin din Polonia, alții că vin din Ucraina, aproape că nici ei nu mai știau de unde li se trag strămoșii. „Opinia celor mai mulți istorici este că etnia lor s-a format prin contopirea mai multor grupuri etnice eterogene: traci, sciți, geto-daci, români, cumani, slavi, ajungînd să vorbească un subdialect al limbii slave, dar păstrînd în limba lor și influențe polone și mai ales românești”, după cum spune profesorul Mihai Iacobescu, în cartea „Din istoria Bucovinei”. La festivalul de duminică, al cărui inițiator este un împătimit huțul, Gheorghe Darie, din Moldovița, oamenii s-au înțeles și în dialectul huțul, și în dulcea limbă românească, și în cea „românească-orășenească”, avînd în vedere că la manifestare au participat orășeni de seamă: prefectul Orest Onofrei, senatorul PC Gheorghe Constantin, deputatul PNL Dumitru Pardău, Directorul Direcției Silvice Suceava, Sorin Popescu, șeful Direcției Sanitar Veterinare, Petre Dulgheru, directorul OJPC, Vasile Latiș.
– „Huțulii prețuiesc calul ca pe nici un alt animal domestic”
Dincolo de „misterul” huțulilor, care vor să-și păstreze tradițiile, obiceiurile, dar nu prea au curajul să se declare la recensămînt drept huțuli, dar nici ucraineni, mai degrabă români, există lucruri despre ei recunoscute de toată lumea, mai ales acela că sînt îndemîntici călăreți, unii dintre ei chiar au demonstrat-o la Lucina cînd au coborît de pe înălțimi, în valea Lucinei, pe armăsari năvalnici, purtînd în mîini steaguri colorate, specifice fiecărui sat locuit de huțuli. „Huțulii prețuiesc calul ca pe nici un alt animal domestic”, susține profesorul Mihai Iacobescu. Tocmai de aceea, anul viitor ei vor organiza o mare sărbătoare la Herghelia Lucina, pentru că se împlinesc 150 de ani de la „nașterea”, hergheliei, în anul 1856, un bun prilej pentru huțuli să se mai adune la Lucina, în spiritul dragostei pentru animalul preferat – calul huțul – , pentru etnia din care fac parte, pentru limba, obiceiurile și tradițiile specifice zonei din care provin. Doar așa vor mai pune huțulii „de -un balmoș”, vor mai prăji cîrnăciori la foc de brad, și vor ciocni un păhărel de țuică, pînă-n amurg. Deputatul PNL de Suceava, Dumitru Pardău, care a pus umărul la organizarea festivalului, alături de Oficiul Prefectural Cîmpulung Moldovensc, Fundația „Baltagul”, Asociația Crescătorilor de Taurine„Noua Fermă” din Vatra Dornei, Primăria Moldova Sulița și Direcția Silvică Suceava, a ținut să sublinieze importanța acestuia și să precizeze că el face parte dintr-un amplu program ce urmărește promovarea zonei de munte. „Sunt bucuros că am reușit să organizăm a doua ediție a festivalului mai ales că la ediția de anul trecut care s-a desfășurat în perioada campaniei electorale am fost acuzați că nu urmărim decît cîștigarea de capital electoral. Cred că prin organizarea acestei ediții la un nivel mult mai ridicat decît precedenta am demonstrat populației că vrem să păstrăm acest festival. Numărul mare de participanți la festival arată că oamenii au încredere în noi. De fapt această manifestare face parte dintr-un amplu program care urmărește promovarea zonei de munte”, a spus Pardău.
