Festival horror

La exact o săptămână după ce un arbitru german n-a reușit, în tentativa sa de suicid, decât să facă amânat meciul pe care urma să-l arbitreze, fiind găsit cu venele tăiate în timp util pentru a fi salvat, iată că modelul a prins: în acest ultim weekend a venit rândul unui arbitru din Belgia. Procedura a fost identică, finalizarea de asemenea, astfel încât și ăsta mai are de arbitrat mult și bine dacă îl repară psihiatrii. Aștept cu emoție extinderea procedeului și spre Est, nu doar spre Vestul Europei, întrucât ar fi loc și la noi de câteva momente din astea, cam tot atâtea câți arbitri sunt pe listele lui Crăciunescu. E drept că amenințări cu suicidul au existat în urmă cu nu foarte mult timp, niciodată însă duse măcar până la momentul tentativei. Îmi amintesc de un sensibil cu fluier de prin Focșani care se supărase în general pe viață și în special pe presa care semnalase doar ceea ce se putea vedea cu ochiul liber și fără cine știe ce cunoștințe de specialitate: că omul este ori complet idiot, ori corupt până-n vârful fluierului. Ciudat e că ăia arestați, dintre care nu știu dacă mai este vreunul prin pârnaie, stau bine cu psihicul, din moment ce nici măcar unul din ei nu pomenește de lame, frânghie, etajul 28, glonț sau șoricioaică. S-ar putea însă nici să nu fie nevoie, fiindcă (iar aici s-ar cuveni că aducem noi elementul de noutate în plan european, în spiritul multiculturalității) dacă luăm de bune zisele lui Șumudică, va veni cât de curând momentul când un altul, fotbalist sau antrenor va finaliza ceea ce a început Ganea acum câțiva ani, adică rezolvarea problemelor de arbitraj prin ștrangulare. Șumudică nu-i galez, ca eroul altui episod din weekend, care s-a spânzurat cu mult succes. Devenise și el antrenor de curând, încât te întrebi cum or fi arbitrajele prin Wales. Nu. Șumudică e român și știe probabil vorba aia: decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa! Așa că s-ar putea să aibă dreptate când zice că la arbitraje criminale se va răspunde cu ștrangulări. Chestia tare cu adevărat e că borfașii ăștia, până să fie strânși de gât, lasă antrenori fără loc de muncă, fotbaliști fără salarii, ba unii mai plătesc și amenzi. Iar când îl lași pe om fără bani, și fără serviciu, dacă tot nu ai bunul simț să te sinucizi, atunci de ce să te miri când ți s-or holba ochii între mâinile unuia pe care l-ai distrus?