FCSB ca CFR? Mira-m-aș!

Iată-ne ajunși la capătul (unde-o fi și mântuirea!?) primei părți a campionatului, adică în etapa cu numărul 30, la sfârșitul căreia se va trage prima linie din această ediție, cea de sub locul 6, ce e deasupra ei fiind considerată elita fotbalului carpato-danubiano-pontic, iar ce e sub ea alcătuind gașca de nefericiți care luptă pentru a scăpa de rușinea retrogradării. În valoare absolută, clasamentul acesta provizoriu nu reflectă tocmai adevărul, fiindu-mi greu să asociez un nume ca FCSB, campioana în exercițiu, cu parcursul care poate sfârși în divizia secundă. Pe de altă parte, chiar dacă patronul (care este nu principalul, ci singurul vinovat de situația creată, din moment ce și-a asumat, din postura de dictator, și transferuri, și tactică de joc, și formula de bază în fiecare meci, dar și schimbările din timpul partidelor) mimează acum și durerea eșecului, și regretul despărțirii de slugă care a mimat și ea că antrenează, timp de vreo 3 ani, cipriotul greco-australian Charalambous. Că s-a cărat, nu-i nicio pagubă, numai că tare teamă îmi este că ceea ce a rămas în urma sa (de fapt în urma înșelătoriei la care s-a dedat grecoteiul în complicitate cu șeful stânei) este ireparabil. FCSB este nu o echipă, ci un conglomerat (alcătuit pe baza hachițelor ciobanului și a șmecheriei lui Meme Stoica) fără vreo idee tactică și cred că și fără pic de condiție fizică, fără vreo șansă cât de mică de a prinde ultimul loc de Conference League la finalul panaramelor ăstora de turnee, precum și a meciurilor de baraj aferente. În plus, mai cred și că Mirel Radoi, care totuși a acceptat să încerce salvarea ciobanului, dincolo de banii negri pe care-i va încasa (băi, vouă chiar nu vă e pic de rușine să ne vindeți gogoși d-astea cu antrenatul pe degeaba!?), va traversa cea mai neagră perioadă din cariera sa de antrenor, fiindcă nici FCSB nu-i CFR, nici Becali nu-i Mureșan, nici el nu-i Pancone.