Observ în practica mea medicală, de mai multă vreme, o foarte mare adresabilitate. Chiar când e vorba de boli ușoare. Un banal guturai. O banală bronșită. Câteva bube, că la urma urmei toate seamănă între ele și termenul e justificat. Doar cei inițiați știu să le deosebească și să le trateze. Nu le minimalizez importanța, pentru că unele erupții, chiar minore la început, pot anunța boli grave. Însă când ai naibii doar niște coșuri chiar nu e cazul să aștepți la Urgențe câte zece ore și să freci timpul unor oameni ocupați și suprasolicitați. O banală durere osoasă sau musculară după un efort sau după un traumatism minor nu justifică apelul la ambulanță. Vă mai pot da foarte multe exemple. Toate astea și multe altele țin într-adevăr de cabinetul de medicină generală. Eu unul sunt bucuros când am multe consultații. Dispensarul fără pacienți e trist ca o școală fără elevi. Chiar și când nu funcționează sistemul informatizat, ceea ce se întâmplă destul de des, am o satisfacție profesională. Aceea de a trata pacientul. Asta e prioritatea mea. Hârtiile și informatica sunt doar aspecte secundare.
Doresc să trag un semnal de alarmă. Suntem îndobitociți de tot felul de reclame. Trăim vremuri în care supramedicația este încurajată și exploatată pentru profitul imens al unora. Bravo lor că le merge. Mă întreb însă cine va trata pacienții de boala medicamentelor. Ni se induce o panică legată de orice pățim. Las la o parte faptul că nu sunt de acord cu nici un fel de reclamă la medicamente. Mascând simptome prin automedicație, maschezi de fapt evoluția unor boli. Le transformi în dușmani tăcuți care te macină din interior și te aduc la medic, atunci când binevoiești să vii, în stadii uneori extrem de grave. Când nu are nimeni ce să îți mai facă. Actul medical se finalizează cu rețeta pe care scrie simplu: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”.
Respirăm un aer din ce în ce mai contaminat. Mâncăm alimente despre care nu știm mare lucru, dar care numai naturale nu sunt. Suntem supuși zi de zi la agresiuni din cele mai diverse. Ritmul nostru de viață e caracterizat de perioade lungi de stres și oboseală. Ne enervăm mult prea rapid și ne calmăm mult prea greu. Stăm prin mașini sau prin birouri mai mult de jumate din zi. Activitatea fizică, pentru o mare majoritate, se rezumă la tastat. Nu e de mirare că rezistența naturală ne este la un nivel mult diminuat. Drept consecință ne îmbolnăvim mult mai frecvent. Consumatori de media cum suntem, primul gest e de a merge în farmacii și de a cumpăra tot felul de medicamente de care am auzit la televizor sau am citit pe net sau a luat colega de coafor sau de birou. Nimic mai greșit.
Să ai grijă de sănătatea ta presupune un set de acțiuni și reguli pe care dacă le respecți, vei putea evita multe necazuri. Cel mai simplu pas este prevenția. Doar un profesionist te poate consilia la capitolul ăsta. Doar medicul poate avea grijă de sănătatea ta. Câți dintre voi își fac controale medicale preventive de două ori pe an? Câți dintre voi merg preventiv la stomatolog de două ori pe an? La ce danturi văd în jur, știu răspunsul. Câte ore de educație pentru sănătate se fac săptămânal în școli? Boala apare din cauza unui cumul de factori. Nu e blestemul cerurilor. Cunoscând acești factori care o declanșează, poți măcar să îi eviți, protejându-te cât mai mult.
Nu mai luați de bune tot ceea ce vi se servește la televizor. Cum să ți se pună în față platouri întregi cu mâncare, care mai de care mai unsuroasă și mai grea, pentru ca apoi să ți se inducă ideea că iei nu știu ce pastilă și poți băga în tine un porc întreg? Ba să mai rămâi și slim pentru că, nu-i așa?, există o altă pastilă care face minuni. Tu îmbuibă-te, consumă cât mai mult și apoi dă iama în farmacii. Numai la noi e debandada asta. În țările civilizate doar aspirină primești fără recomandare. Însă cine are curaj să introducă legi din astea în România?
Timpurile astea moderne au readus sclavagismul. Suntem, în mare majoritate, sclavii băncilor, că unul din doi români are rate. Suntem sclavii ritmului accelerat de viață, care aduce stres, nemulțumiri și boli. Cu tristețe constat că anumite boli grave sau și accidente acute coboară la vârste din ce în ce mai tinere. Suntem sclavii dorințelor noastre neîmplinite. Suntem sclavii unor nedreptăți sociale evidente. Suntem sclavii internetului. Suntem sclavii televizorului. Suntem sclavii industriei de medicamente. Suntem sclavii industriei auto. Suntem sclavii telefoanelor mobile. Suntem sclavii globalizării. Suntem sclavii care mănâncă prost și mult. Suntem sclavii care se sufocă pe șosele și mor din cauza lipsei de infrastructură. Suntem sclavii tuturor națiunilor care ne văd doar pepinieră de inteligență nativă, pe care o culeg imediat. Suntem sclavii propriei noastre lipse de educație.
Libertatea? Cea mai frumoasă utopie de la Geneză încoace. Sănătatea? Cea mai prețioasă fata morgana din toate timpurile.