Fără îndoială, e doar prostie

Când vreun arbitru o ia pe arătură în felul în care a făcut-o domnul Colțescu la meciul Steaua – Concordia, prima chestie care-ți vine în minte, la primul eveniment inventat, e că individul e vândut. Ar fi, oarecum, în spiritul întregului campionat ca după ce ASA a avut parte de toate arbitrajele părtinitoare imaginabile, pe la o bucată să se întoarcă roata. Cu atât mai plauzibil ar fi fost să fie așa cu cât patronul a luat-o și el din loc cu vorba, după o îndelungă tăcere, anunțând deja ce schimbări intenționează, în ideea intrării în Champions’ League… iar asta în timp ce Steaua ocupa fix locul 2! Ca dovadă că nu sunt singurul care percepe astfel lucrurile, în pauza meciului m-a sunat din București un domn de pe la TVR care m-a întrebat sec: „Ai mai văzut așa vânzare ordinară?”. Răspunsul cât se poate de sincer a fost că nu, fiindcă a acorda penalty în loc de corner în faza respectivă nu se poate decât dacă ești fie orb, fie vândut. Se exclude ideea de prostie, fiindcă atât de idiot e de presupus că nu poți fi. A început și partea a doua a reprezentației, prilej cu care același cetățean a acordat repejor un penalty și ălorlalți, în condițiile în care (cred și acum, după ce am văzut vreo 20 de reluări) faultul a început de dincolo de linia careului, doar prăbușirea având loc în interiorul acestuia. Aici nu părea orb, ci doar chior. Dar suspiciunea de vândut s-a evaporat, mai ales după ce a dictat și repetarea loviturii inițial ratate, singura decizie corectă din tot meciul. Capătul și mântuirea a venit la dictarea loviturii libere (pentru mingea lovită cu.. pieptul!) care a condus la neverosimilul 1-2. Numitul Colțescu a redevenit astfel orb, și categoric dincolo de bănuiala de vândut. Așadar, dacă bani n-a luat, dacă nu-i, totuși, orb (că l-am văzut uitându-se la ceas în prelungiri!) rămâne valabilă doar prezumția de prostie. Imensă. Monstruoasă.