Familia este celula vieții pe pământ, cel dintâi așezământ între Dumnezeu și om, cea mai veche comunitate umană întemeiată de Tatăl ceresc, după modelul tainic al Prea Sfintei Treimi. “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2,18).
Vedeți că omul a fost creat de Dumnezeu să trăiască în comunitate, în familie ? Adică în comuniune cu Dumnezeu dar și cu zidirea Lui, din care cea dintâi este femeia. Femeia este soție, femeia este mamă, femeia este sora de viață și sprijinul bărbatului și el femeii sale în lupta vieții, în nașterea și creșterea de copil, în boli și necazuri, de la cununie până la moarte. Omul singur rodește mai greu, dar mai durabil. Rodește și se desăvârșește numai pe el, precum sunt cei ce renunță la căsătorie, tineri, fecioarele, călugării, bătrânii și văduvele ce trăiesc în curățenie. Toți aceștia cresc duhovnicește în măsura în care se roagă și se nevoiesc pentru dragostea lui Hristos și ajută după putere pe aproapele. Dar ei nu pot contribui direct la continuarea vieții pe pământ. Iar cei căsătoriți pot naște viața firească, adică copii, prin care se perpetuează viața pe pământ. Iată, așadar, marele rost al familiei – nașterea de copii și creșterea lor în frica și dragostea de Dumnezeu.
Ce este familia?
Vedeți ce este familia? Vedeți că ea a fost întemeiată de Dumnezeu în rai, având ca preot și martor pe însuși Dumnezeu ? Vedeți ce rol mare are familia ? Nu adunarea de averi. Nu plăcerea desfrânării și a beției. Nu desfătarea mâncărurilor și luxul hainelor. Nu uitarea de Dumnezeu și osteneala pentru trup până la moarte. Nu paza de a nu avea mulți copii. Nu divorțul și schimbarea soției și a soțului după capul fiecăruia mai rău decât păgânii. Nu depărtarea de Dumnezeu, lipsa de la slujbele bisericii, necredința și uitarea de moarte, care ucide pe cei mai mulți creștini astăzi. Ci căsătoria după legea lăsată de Dumnezeu, numai pentru naștere de copii și ușurare în necazurile vieții. Apoi înfrânare de la plăceri, post, bună creștere și educarea copiilor în dreapta credință, milostenie la cei săraci și împlinirea poruncilor dumnezeiești. Iată adevăratul scop al familiei creștine!
Care sunt, deci, condițiile unei căsătorii creștine, după învățătura Bisericii noastre?
Iată-le: cei doi tineri care vor să se căsătorească să fie în feciorie și curățenie până la cununia religioasă. Să se căsătorească din iubire, pentru nașterea de copii și cu voia părinților lor, iar nu din silă, pentru avere și plăcere. Căsătoria este o cruce, o jertfă, iar nu plăcere. Tinerii miri trebuie înainte de cununie să se spovedească și să se împărtășească cu Sfintele Taine. Apoi să-și aleagă nașii dintre cei mai buni creștini din sat sau oraș, ca să le fie sfetnici și îndrumători către Hristos. Cununia la biserica să se facă Duminica, după Sfânta Liturghie.
După nuntă, prima datorie să nască copii, iar nu să avorteze și să se păzească, din motive omenești; că nu au casă, serviciu, bani sau nu și-au terminat școala și armata. Copiii nu trebuie uciși niciodată, nici nu trebuie amânați din motive omenești. Nici nu trebuie să fie planificați de părinți. Să lăsăm pe Dumnezeu să hotărască El toate. Că cei ce nasc după avorturi, pot naște fii bolnavi, ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Copiii sunt cununa familiei, bucuria părinților, mângâierea mamelor, lauda bărbaților, podoaba satelor, speranța neamului, îngerii Bisericii pe pământ, cei mai curați locuitorii pe pământ ai lumii ! Copii sunt cea mai sigură cale de mântuire a părinților.
Alte datorii ale soților sunt și acestea: Să meargă regulat cu copiii lor la slujbele bisericii, mai ales în sărbători la Sfânta Liturghie; să aibă duhovnici buni și să se spovedească cât mai des, părinții și copii, la preot, de obicei în cele patru posturi; să dorească și să se împărtășească cu Prea Curatele Taine, cu dezlegarea duhovnicului, măcar de patru ori pe an, iar copii, bolnavii și bătrânii la 40 de zile; să se roage regulat dimineața, seara, noaptea, din ceaslov, psaltire și acatistier, făcând metanii și închinăciuni după putere; să citească cărții sfinte cu toții în familie, începând cu Sfânta Scriptură; să nu citească, nici să aducă în casă cărți sectare, nici să meargă la adunările lor, nici să-i primească în casă și să discute cu ei, fiind lepădați de Biserica și lipsiți de harul mântuirii. Apoi să meargă regulat la cei bolnavi, să facă milostenie, să ajute pe toți pe calea mântuirii.
Cei ce calcă aceste porunci, soții care calcă jurământul dat cu mâna pe Sfânta Evanghelie la cununie și ucid copii, sau se păzesc să nu aibă copii, sau îndeamnă și pe alții la crimă, cei care își înșală soția sau soțul, care trăiesc în desfrânări și tot felul de necurății, bețivii și cei ce dau divorț, lăsând copii singuri și se recăsătoresc cu alte femei sau bărbați, toți aceștia nu se pot mântui, dacă nu se pocăiesc, dacă nu părăsesc păcatele, dacă nu se întorc cu multe lacrimi la Dumnezeu. Cununia este numai una, cea dintâi, și nu poate fi desfăcută de nimeni până la moarte. Numai dacă moare unul din soți și celălalt este încă tânăr, cu voia duhovnicului se poate recăsătorii.
Iubiți părinți și copii,
Familia creștină de astăzi este foarte bolnavă! Este bolnavă de moarte aproape fără să mai aibă leac pe pământ. Că ce familie se mai întemeiază astfel după porunca lui Dumnezeu? Ce tineri se mai căsătoresc în feciorie și pentru naștere de copii? Ce tineri soți își doresc astăzi copii? Sau în ce casă creștină nu se ucid astăzi copii? Ce soți oare nu se păzesc ca nu cumva să aibă mai mult de unul sau doi copii? Ce inimă de mamă și de tată nu se rușinează astăzi în fața lui Hristos? Sau ce răspuns vor da bărbații și femeile care se înșeală unii pe alții și trăiesc în preadesfrânări? Și, vai, că cei mai mulți creștini căsătoriți de astăzi practică acest cumplit păcat ! Sau ce răspuns vor da acei soți care se ceartă în casă, înjură, își smintesc copii cu faptele lor, nu-i duc la biserică, nu le dau deloc o educați religioasă, sau chiar ajung la divorț?
Vai de noi păcătoșii! Cele mai multe păcate de pe pământ se fac în familie astăzi, în casele creștinilor. Aproape 2 milioane de avorturi pe an se fac în România acum, iar la divorțuri, românii sunt în fruntea tuturor țărilor din Europa ! Iată de ce nu mai ploua pe ogoarele noastre! Iată de ce se usucă recoltele vara, de ce seacă izvoarele fântânilor și râurile și se veștejesc toate, încă și animalele suferă pentru păcatele noastre! Vedem în ce stare am ajuns, știm că suntem vinovați, că am supărat pe Dumnezeu, dar la biserică, la rugăciune și post, la spovedanie și căință vin tot acei care veneau și înainte. Restul aleargă pe la deșertăciuni și păcate, la desfrâu și plăceri, la tribunale și griji pământești.
Iubiți părinți, salvați familia voastră! Tată și mamă nu vă mai certați în fața copiilor, nu-i drăcuiți că sunt a lui Hristos, ci lăsați beția și desfrâul, înjurăturile și nedreptatea și veniți la biserică, la spovedanie, până nu este prea târziu. Copiilor ascultați de mama și de tata, că ei v-au născut și plâng pentru voi. Părinților, nu vă ucideți copii prin televizor și filme păgânești. Nu cheltuiți timpul la cele deșarte, nici nu lăsați copiii de capul lor, nesupravegheați, ca să nu cadă în desfrânare, în mâinile sectanților, în patimi urâte și să-i ucideți. Destul că pe cei mai mulți i-ați ucis din pântece, vreți și pe acești puțini născuți să-i pierdeți ?
Auziți ce vă poruncește Hristos “Lăsați copii să vină la Mine” și nu-i opriți, “că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor” (Matei 19,14). Deci nu-i opriți de la biserică, de la rugăciune, de la post că vi-i cere Hristos. Ci opriți de la desfrânare, de la televizor și fumat, de la dansuri și lux, de la tot ce este rău și aduce moarte și osândă. Așadar, să ne pocăim, să iubim Biserica, să ducem viața curată, să plângem păcatele tinereții și să ne întoarcem la Hristos, ca să rămânem cu El în veci. Amin.
(Arhimandrit IOANICHIE BALAN sursa: www.calauzaortodoxa.ro)