Folosiți-vă cu înțelepciune de viața familială și veți fi primii în Împărăția cerurilor și vă veți bucura de toate bunurile.
Sf. Ioan Gura de Aur
Să nu ne pierdem identitatea noastră. Europa este o simfonie și nu o cântare omofonă, simfonie în care fiecare popor este chemat să-și aducă nota personală, inconfundabilă.
Pentru a-și păstra identitatea, poporul român trebuie să fie un popor ortodox.
Pr. Dumitru Stăniloae
Concluzia mea este că un pericol mare ne paște. … Acum câteva zile, sosesc aici două mașini luxoase și ei, bine îmbrăcați, vin la mine. Intrăm în discuții, dar, după vreo câteva minute, aerul s-a schimbat în cameră și am mirosit imediat un iz străin, n-aș vrea să-i supăr, dar era miros specific de rom. Am făcut pomelnicele, erau doua familii cu 16 membri. În aceeași zi, seara, pe la orele 8, o căldărăriță cu un puradel după ea a intrat la mine. O întreb câți copii mai are acasă în afară de cel care o însoțea și îmi răspunde că mai are 9. Deci aceștia 10, cu 16 de dimineață, 26 de copii în trei familii. Or, la noi, într-un sat întreg nu s-au înscris 26 de copii la începutul anului școlar. Vedeți dumneavoastră unde ne găsim cu starea nației noastre! Cât la sută mai e dac, cât mai e român, cât mai e rom, cât mai e moldovean, cât mai e oltean, cât mai e bănățean?
Căsătoriile, nu mai vorbim, se fac de-a valma, fetele pentru un ghiul, un inel, leagă prietenie cu negri, finlandezi, arabi și se căsătoresc cu ei. Am primit deunăzi un grup de tineri la chilie și m-au surprins cei doi negri care îi însoțeau. Însă ei erau așa de deprinși, obișnuiți unii cu alții, încât m-am mirat foarte tare, fiindcă cei doi aveau prietene românce, probabil se vor căsători. Ei bine, dragii mei, aceste legături biologice care se nasc în cadrul națiunii noastre nu ne mai dau voie să vorbim de prestigiu. Unde mai este prestigiul de creștin ortodox, unde mai este prestigiul smereniei, unde mai este caracterul de demnitate și de omenie românească?
Pr. Iustin Pârvu
Potrivit învățăturii de credință ortodoxă, familia este așezământul divin, creat de Însuși Dumnezeu în rai, pentru perpetuarea neamului omenesc, pentru ajutorul reciproc și pentru cultivarea și dezvoltarea darurilor cu care fiecare soț este înzestrat, în atmosfera de comuniune și de dragoste, luminați și călăuziți de harul Duhului Sfânt, care binecuvântează și sfințește legătura dintre bărbat și femeie. Familia se bazează pe dorința lui Dumnezeu de a-l crea pe om bărbat și femeie, deci pereche, pentru a se completa sau întregi reciproc.
…
Nu mai puțin dăunătoare pentru viața de familie sunt și căsătoriile mixte, adică cele care se încheie între creștinii ortodocși cu parteneri aparținând altor confesiuni, catolică, protestantă sau cultelor neprotestante sau chiar necreștini: mahomedani, evrei, budiști, hinduiști, brahmani și alții. În condițiile în care se desfășoară viața în țara noastră, când capătă tot mai multă realitate economia de piață și pătrunderea elementului străin, mai ales în domeniul vieții comerciale, se constată și o creștere a numărului căsătoriilor mixte, încheiate între români, mai ales femei, și străini de toate naționalitățile și de toate religiile sau confesiunile ori cultele creștine. Neavând aceeași credință, aceeași limba și aceleași obiceiuri și tradiții culturale și de familie, în mod firesc, aceste cupluri își împropriază un mod deosebit de viață, care diferă de cel obișnuit sau tradițional, cu efecte negative asupra celor doi parteneri. Cei mai mulți din partenerii acestor căsătorii trăiesc necununați, iar copiii rămân de foarte multe ori nebotezați. Oricum, latura religioasă este cea afectată poate cel mai mult.
… În privința căsătoriilor mixte, este bine ca preoții să insiste ca acestea să nu aibă loc, iar atunci când ele sunt inevitabile, mai ales că sunt încurajate de legislația civilă, cununia religioasa să nu se facă decât după convertirea părții necreștine sau neortodoxe.
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula
Cea mai mare datorie pe care o aveți voi cei căsătoriți, asta este: să aveți mare grijă cum vă creșteți copiii. Dacă în familie, cât ai copilul acasă în cei șapte ani, nu te-ai grijit să-l înveți rugăciuni, să facă cruce, să știe Tatăl nostru, Crezul, să-l duci la biserică, să știe ce înseamnă post, să știe ce înseamnă păcat, să se ferească de păcat, atunci cresc niște bestii, niște fiare. Vai și amar de lumea asta!
Să nu credeți dumneavoastră că-i glumă. Copilul, daca nu știe ce-i păcatul, ce-i rușinea, ce-i ascultarea de părinți, devine o fiară.
Pr. Arsenie Papacioc




