Fairplay financiar automat

De câtăva vreme încoace, printre numeroasele inovații lingvistice conectate la fenomenul fotbalistic, una mi se pare de-a dreptul fascinantă: „fairplay financiar”. Nu simțiți că vă-ncearcă un zâmbet? Sau chiar un hohot? Fiindcă a asocia cea mai performantă spălătorie de bani (hai, nu chiar prima, a doua, că vine, cred, după traficul de droguri!) cu ideea de corectitudine bănească este ori demențial, ori amuzant la extrem. Nu-s mii de ani de când întreaga conducere supremă a fotbalului planetar a fost săltat și băgată la bulău și/sau suspendată pe veci din activitățile sportive de orice fel, la fel și președintele Federației Spaniole de Fotbal, precum și feluriți alți oficiali de-a lungul și de-a latul planetei, de fiecare dată discutându-se despre șpăgi de multe milioane de dolari. Cele mai mari sume se pare că au circulat în legătură cu atribuirea organizării Campionatului Mondial de Fotbal, ba și cu repetiție!, adică mai întâi în Rusia, apoi și în Qatar, ediția din 2022. Barem la asta din urmă e clar că șpăgile au fost de zeci, dacă nu de sute, de milioane de coco, din moment ce e vorba și despre dereglarea totală a tuturor celorlalte competiții, practic a întregului an competițional, din moment ce panarama asta de Mondial are loc între 21 noiembrie și 18 decembrie!!!
În acest context, apare aproape ca normală supărarea lui Ronaldo pe Real Madrid, care nu a fost în stare să-i protejeze o minimă fraudă fiscală de vreo 17 milioane. Ia să vedeți unde vreau să ajung: fix la noi. Mai exact, la Dinamo. Adică acolo unde fotbaliștii joacă mai degrabă gratis, ei fiind „câini până la moarte”, fiindcă „e o onoare să joci la Dinamo”, iar primele de joc le dă antrenorul (presupun că și el e neplătit) direct din propriul buzunar! Ia spuneți, vă rog, boieri dumneavoastră, dacă există pe planetă, în galaxie și în univers fairplay financiar mai al dracului decât ăsta de la Dinamo! Unde e clar că nu se poate face nici o golănie cu banii, din moment ce aceștia sunt inexistenți.