Fair play, varianta F1

Mi-e greu să mă trezesc sâmbătă sau duminică devreme. În celelalte nopți, mă culc pe la 2 și mă trezesc cu câteva minute înainte de 7, pentru a merge la radio. Dar în weekend (atunci când nu sunt la pescuit, și unde adesea nu mai dorm deloc de vineri până duminică) recuperez și dorm de obicei până în jurul prânzului. De aceea, nu sunt deloc fericit când vreun meci de tenis ori vreo cursă auto mă obligă să mă trezesc și la sfârșit de săptămână oarecum cu noaptea-n cap, așa cum a fost cursa de Formula 1, Grand Prix-ul Chinei, care a avut și pole position-ul, și cursa propriu-zisă, la aceeași oră, 9, atât sâmbătă, cât și duminică. Îmi țin cu greu ochii deschiși, iar la primele schimburi de mingi ori primele tururi de circuit fac eforturi serioase să nu ațipesc. Asta, în condiții obișnuite. Acum, la Shanghai, încă mai al naibii am picotit, cât a fost cursa de lungă. Spun asta, întrucât în cele cam 100 de minute cât durează cursele de F1, cele mai palpitante momente au fost …cele în care Vettel a trecut ușurel pe lângă mai tânărul său coechipier, Leclerc, care s-a dat elegant la o parte, lăsându-se depășit conform ordinelor venite de la boxa Ferrari. Aaa, că o fi înjurat mai dihai decât Mihaela Buzărnescu, e treaba lui, și n-avem de unde ști, întrucât comunicările pilot-boxă sunt cumva cenzurate. Mai amintesc și că în urmă cu foarte puțini ani, numai suspiciunea că unul s-ar fi lăsat depășit ducea automat la depunctare, la suspendare pentru următoarea etapă, iar echipa era amendată cu sume uriașe. Acum, poți să fii tu, Leclerc, tatăl Formulei 1, că dacă vine în cască ordinul „de sus”, tragi pe dreapta sau stânga, cum ți-e mai la îndemână, și-l lași pe ălălalt să se ducă. Ăsta e noul regulament care cică a dinamizat competiția. Zău? Atunci de ce a trebuit ca în ora aia și jum’ate să mă duc de 3 ori la baie pentru a-mi da cu apă rece pe ochi!? În ritmul ăsta, am putea ajunge în curând să vedem doar turul de încălzire, după care să ni se comunice clasamentul stabilit în boxe.