Fabrica de eroi

Rămâne cum ne-am înțeles: ne aflăm în săptămâna despărțirii de cupele europe. Ei, nu, nu cu toate cele 6 combatante, că una merge din oficiu direct la măcelul din grupele Champions’ League, dar trei tot se cară, mai ales că primul pas a fost deja făcut: Unirea (ori „Urinea”!?, că așa parcă-i ziceau englezii anul trecut, dintr-o luminoasă eroare) a pierdut acasă cu… 0-0, numai necunoscătorii ori exaltații mai putând spera în clasica răsturnare de afară, cu tradiționalul 1-1, după ce acasă ți-ai dovedit impotența dusă la perfecțiune. Halucinant mi se pare însă modul de abordare a catastrofei de către presă: „Rușii am fost noi” (!?!), „Eroii din Bărăgan” și altele asemenea, încât te întrebi dacă oamenii ăia sunt sănătoși ori i-o fi bătut soarele-n cap. De zeci și zeci de ani, de la Gheorghiu Dej încoace, nu ne mai lecuim să tot inventăm eroisme în toate eșecurile, să „învățăm din greșeli”, să „pierdem demn” și, neapărat, să „păstrăm șanse reale de calificare”, în ciuda evidenței să suntem, de fapt, de râsul lumii. Ce chestii eroice au făcut băieții ăștia din Bărăgan alaltăieri? Păi, am smuls un 0-0 acasă, jucând „eroic” vreo oră cu un om mai puțin, timp în care singurul care s-a distins a fost portarul, care nu mai prididea să salveze goluri ca și marcate. Dar despre ăla eliminatu’ a scris cineva că-i un tâmpit care-și lasă echipa o oră în inferioritate? Parcă nu. Zău, nu v-ați săturat până-n gât, ca mine, de fabrica asta de eroi alcătuită din FRF, LPF și presă (aia care nu se mai satură să le tragă limbi ălorlalte două)? Că uite-așa a ajuns erou și prietenul meu, Sebi Gheorghe, a cărui mare faptă de arme a fost că a interpretat pur și simplu corect o fază banală în meciul Astra-Dinamo. Sebi, eu m-aș simți jignit de chestia asta: „Păi bine, mă, dacă n-aș fi în stare de atâta, atunci la ce mă-sa m-am mai făcut arbitru!?” Zău că asta s-ar cuveni să le zici, și atunci poate că ai avea ceva de erou în tine. Ca desert, eroul lui Dinamo, desigur, Dănciulescu, proaspăt debarcat (tot eroic?) de la Hercules, aducând o infuzie de „fibră” în atacul celor care, chiar azi, își vor lua și ei adio de la Europa League. Fiindcă la Hajduk nu-s eroi, ci doar fotbaliști.