Galeria de Artă din Rădăuți a găzduit recent expoziția de pictură și grafică a artiștilor plastici Tudor George Meiloiu și Gavril Mocenco.
Un artist cu o fantezie debordantă și un pictor al Meditației, Experimentului și Revelației
Tudor George Meiloiu, un artist cu o fantezie debordantă, un pictor „care captivează prin visele pe care le transpune pe pânză și care devin visele privitorului”, și Gavril Mocenco, „un pictor al Meditației, Experimentului și Revelației”, așa cum scrie pe pagina de gardă a albumului său, au răspuns invitației unor prieteni (generalul r. Viorel Onica, scriitorul Ioan T. Lazăr și avocatul & scriitorul Emil Ianuș) și s-au prezentat în tandem cu o expoziție de pictură și grafică pe care au etalat-o la galeria din urbea situată în depresiunea cu același nume.
Evenimentul, care l-a readus pe Tudor George Meiloiu în zonă, dar care i-a facilitat prezența pe simeze în premieră în Bucovina lui Gavril Mocenco, a avut loc în prezența unui grup de iubitori de frumos și a fost moderat de prof. Gheorghe Dolinski.
Prezentându-i pe cei doi oaspeți care au descins din Capitală, moderatorul manifestării a amorsat atenția asistenței printr-un moment muzical, care l-a avut ca protagonist pe interpretul arborean Mihai Hrincescu, care, după o „Bătrânească” cu acompaniament la cobză, a lansat o surpriză: o baladă cu versuri adaptate pe binecunoscuta melodie a cântecului „Cântă cucu-n Bucovina” dedicată lui Tudor George Meiloiu.
Cei doi „învinuiți” au fost „condamnați la călduroase felicitări și furtunoase aplauze”
O baladă cu autor „anonim”, deși toate bănuielile duceau către rondelistul și umoristul Emil Ianuș, care a intrat în scenă în rol de om al instanței, rol pe care l-a „interpretat” pe bune până la ieșirea la pensie.
„Acordând fondul cu forma” și îmbrăcându-și roba (care, așa cum a spus el, l-a enervat întotdeauna pentru că „are mânecile prea largi și buzunare deloc”), „rectorul umoriștilor bucovineni” (așa cum va rămâne în analele literaturii din zonă) a oficiat ca judecător într-un caz cu două dosare, în care cei doi artiști expozanți au focalizat „atenția publicului, a camerelor de luat vederi și a DNA…P-ului” (Direcția Națională a Artiștilor Plastici).
În rolul asumat, Emil Ianuș a spus că „făptuitorul Tudor George Meiloiu, care a comis o expoziție și anul trecut la Rădăuți, își continuă activitatea faptică, așadar este recidivist, avându-l complice pe Gavril Mocenco”. A fost incriminată „vinovăția” celor doi „învinuiți”, care, pentru faptele lor, au fost „condamnați la călduroase felicitări și furtunoase aplauze”.
O expoziție cu delicatese vizuale, cu „broderii” grafice și reflexive melancolii picturale
Graficianul și realizatorul TV Mihai Pânzaru PIM, care a transmis celor prezenți salutul colectivului Centrului Cultural Bucovina, a apreciat atât lucrările lui Tudor George Meiloiu, „un filozof care lucrează în atelier, un artist care are forța de a transmite consistența secundei din universul său”, cât și creațiile lui Gavril Mocenco, un pictor și grafician care își etalează prin lucrările sale „rafinamentul și cultura”, un creator care se remarcă printr-un „lirism aparte, ca o poezie de catifea”.
Scriitorul și jurnalistul Dumitru Brădățan a subliniat că asistăm la „un eveniment cu proporții miraculoase, o expoziție rotund articulată și rafinată, un regal al artelor în care farmecul discret al imaginației se îmbină cu geometrii superbe”.
Cei doi artiști le-au mulțumit la final prietenilor care i-au invitat, gazdelor și publicului participant, mărturisind că expoziția le-a întărit puterea de a lucra și de a expune în continuare.
O expoziție cu delicatese vizuale, cu „broderii” grafice și reflexive melancolii picturale.
