Un proiect megalomanic demarat în perioada comunistă a lăsat în urmă o rană despre care nu se știe dacă se va mai vindeca vreodată. Este vorba de exploatarea minieră din Călimani, de acolo de unde regimul condus de Nicolae Ceaușescu spera să extragă sulf care să asigure independența României în acest sector. S-a dovedit un proiect născut mort de la bun început și care a necesitat investiții enorme care nu au fost amortizate niciodată. Mai mult, în urmă a rămas un dezastru ecologic de proporții, o rană purulentă în mijlocul unui peisaj sălbatic și virgin.
Iar șansele ca mediul să-și revină la ceea ce a fost înainte de începerea exploatării miniere sunt destul de mici.
„Este foarte dificil de apreciat dacă mediul își va reveni vreodată. Intervenția antropică a determinat distrugerea echilibrului natural”, este concluzia deloc încurajatoare a lui Ion Barbu, președintele Consiliului Științific al Parcului Național Călimani.
Din ce motive trenează lucrările de ecologizare
Închisă definitiv în 1997, exploatarea minieră din Călimani a fost ani de zile o adevărată fantomă, un oraș cu clădiri părăsite și care emana un aer lugubru. După mai multe tărăgănări tipic românești, în cursul anului 2008 au demarat lucrările de ecologizare, iar titularul acestui proiect a fost și este în continuare firma Conversmin București.
Lucrările de ecologizare prevăzute în proiect și aprobate de toți factorii responsabili trebuiau finalizate în termen de patru ani. Între timp, au trecut deja nouă ani, iar finalul lucrărilor de ecologizare este departe de a se întrevedea. Motivele au fost explicate de cei de la Conversmin și sunt mai numeroase, dar principala cauză este lipsa fondurilor.
„Lucrările nu au putut fi duse la bun sfârșit din cauza subfinanțării programelor anuale de reconstrucție ecologică a siturilor afectate de industria minieră, la care se adaugă refuzul Ocolului Silvic Vatra Dornei de a permite accesul antreprenorului pe amplasamentul drumurilor de acces și al barajelor, în scopul executării lucrărilor proiectate, refuz motivat de includerea eronată a acestor suprafețe de teren în fondul forestier”, a arătat reprezentanții Conversmin București.
Practic, în acest moment ar fi nevoie de încă 14,5 milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor de ecologizare, în condițiile în care costurile din 2008 și până în prezent s-au ridicat la 35.087.174 de lei.
Ce lucrări mai trebuie executate
Reprezentanții firmei care lucrează la ecologizarea zonei au detaliat și care sunt operațiunile care mai trebuie realizate, conform proiectului inițial. Astfel, sunt în întârziere lucrările de decolmatare și supraînălțare baraje, cele pentru realizarea stației de epurare, inclusiv montarea conductelor de aducțiune a apei la stația de epurare. De asemenea, mai este necesară dirijarea apelor convențional curate și reabilitarea drumurilor de acces la baraje.
„Condițiile necesare finalizării într-un termen rezonabil a lucrărilor proiectate și contractate sunt luarea de către beneficiar și autoritățile reglementate a deciziei privind execuția stației de epurare, finanțarea corespunzătoare, prin bugetul de stat, a programelor anuale de închidere și reconstrucție ecologică. De asemenea, trebuie identificate soluții viabile privind permiterea accesului pe întreg amplasamentul, ținând seama de faptul că pe parcursul derulării activității de exploatare operatorul minier a beneficiat de suprafețele de teren necesare dezvoltării capacității de producție în baza unor decrete de expropriere, iar proiectul tehnic de închidere și ecologizare beneficiază de toate avizele și acordurile solicitate prin legislația în vigoare”, au mai arătat reprezentanții Conversmin București.
O altă măsură care trebuie avută în vedere este monitorizarea apelor din perimetrul minier, asta pentru a se putea decide cu privire la construcția stației de epurare.
Din lipsa banilor, momentan nu se mai lucrează
De-a lungul celor nouă ani de când au demarat lucrările de ecologizare, Conversmin București a colaborat cu mai multe firme. Primii care au ajuns în zona Călimani au fost germanii de la Wittfeld GmbH, al căror contract a fost reziliat după numai doi ani, în 2010. Motivul: neîndeplinirea de către executant a clauzelor contractuale, după cum spun cei de la Conversmin. Totuși, motivul pentru care s-a ajuns la această ruptură a fost legat de problemele de ordin financiar. Timp de mai bine de un an, lucrările au fost sistate și au putut fi reluate abia după ce în octombrie 2011 s-a semnat un nou contract cu SC TIM SA Cluj-Napoca, HIDEPITO ZRT Budapesta și SC MIS SUP SRL, contract aflat în vigoare și acum.
În prezent, din lipsa banilor, în fosta exploatare minieră din Călimani nu mai lucrează nimeni. Din păcate, hăul imens care a rezultat din exploatare, munții de steril și clădirile care încă nu au fost puse la pământ ne duc cu gândul că acolo a venit sfârșitul lumii, iar un episod apocaliptic a devastat pădurea și mediul înconjurător.
Poluarea continuă și în prezent
Fiecare an care trece fără ca aceste lucrări să se încheie nu fac decât să mențină poluarea, iar impactul asupra mediului se vede cu ochiul liber.
„Urmările acestei exploatări au fost fragmentarea habitatelor, poluarea apei, a aerului și a solului și apariția eroziunilor. O altă consecință este antrenarea materialului fin de către ploi, ceea ce determină creșterea turbidității și colmatarea albiei râului Neagra, precum și creșterea acidității apei râului. Din aceste motive, atât flora cât și fauna sunt afectate pe parcursul râului”, a menționat Ion Barbu, președintele Consiliului Științific al Parcului Național Călimani.
În afara poluării care nu a putut fi încă stopată, în perimetrul fostei exploatări miniere au mai rămas în picioare câteva fantome ale trecutului, clădiri care au deservit activității de aici sau pentru a asigura cazarea muncitorilor.
De ce nu au fost demolate toate aceste construcții? O întrebare la care răspunsul l-au oferit cei de la Conversmin București: „Lucrările de dezafectare și demolare a construcțiilor existente s-au finalizat, mai puțin în cazul acelor clădiri care nu au făcut obiectivul predării de către SC Minbucovina SA Vatra Dornei, operatorul minier optând pentru o valorificare ulterioară a acestora”.
Nu se știe cum ar putea fi valorificate altfel acele clădiri, mai ales că au o vechime destul de mare, ani în șir nu au avut parte de întreținere, iar reconversia lor către alte tipuri de activitate este puțin probabilă.
Ion Barbu, președintele Consiliului Științific al Parcului Național Călimani, a menționat și ce s-ar putea realiza la fosta exploatare minieră de sulf, cu mențiunea că proiectele vor fi greu sau aproape imposibil de realizat. „Zona carierei poate fi interesantă pentru cercetare, turism, dar cu investiții mari”, a arătat Ion Barbu.
Mina a funcționat mai puțin de 30 de ani
Exploatarea de sulf din Călimani a fost deschisă în 1969 și a funcționat până în 1997. În ultimii ani, activitatea s-a tot restrâns, însă, la apogeu aici lucrau aproape 8.000 de angajați. Deoarece mina de suprafață era în vârful muntelui, a apărut necesitatea ca oamenii să nu facă naveta, astfel că în apropierea exploatării au fost construite blocuri.
Mina a fost închisă prin hotărâre de guvern, motivația principală fiind că exploatarea sulfului costa de trei ori mai mult decât valora producția obținută. Practic, sulful din Călimani nu era în cantitățile necesare obținerii de profit și gaura nu mai putea fi acoperită.
Conform concluziilor de la momentul închiderii mina a rezistat aproape 30 de ani datorită cifrelor false de producție raportate de comuniști.
