Federația Internațională de Fotbal a oferit în premieră turneul final al Cupei Mondiale unei țări africane spre stupefacția marilor puteri mondiale, mai ales că țara gazdă urma să fie Africa de Sud, un stat unde criminalitatea și infracțiunile minore sunt la ordinea zilei.
Sud-africanii au promis că nu vor exista incidente, forțele de ordine urmând să fie bine instruite, iar oaspeții să fie păziți cu strictețe. Nimeni nu i-a crezut în afară de oficialii FIFA, asta dacă nu cumva chiar și ei se îndoiau de acest lucru. Dar mai presus de siguranță, de plăcerea jocului, de calitatea serviciilor a stat planul președintelui Joseph Blatter de a duce fotbalul în toate colțurile lumii. Așa își va asigura voturi pentru următoarele alegeri. Construcția stadioanelor și punerea la punct a infrastructurii au durat destul de mult, iar toți mai mulți specialiști începeau să creadă că FIFA va da înapoi și va acorda pe ultima sută de metri organizarea Cupei Mondiale unei țări mult mai dezvoltate. În cele din urmă sud-africanii au reușit să pună totul la punct până la primul fluier, dar condițiile tot lăsau de dorit, mai ales că turneul final se desfășura în plină iarnă africană.
Un alt punct de discuție l-a constituit mingea oficială. Jabulani a fost criticată de portari pentru traiectoriile ciudate pe care le lua, în timp ce jucătorii ofensivi s-au declarat încântați, deoarece balonul nu se învârtea în aer. În cele din urmă s-a dovedit ca mingea a fost „buclucașă”, multe goluri de la această ediție a Cupei Mondiale fiind adevărate hilarități.
Vuvuzelele
Primul meci de la CM-2010 a fost și o primă surpriză. Mexicanii au „smuls” cu greu o remiză unei echipe sud-africane plină de entuziasm și care a fost susținută frenetic de proprii fani. În momentul în care Siphiwe Tshabalala a deschis scorul pe întreg teritoriul african s-a declanșat sărbătoarea. Vuvuzelele, care apoi au devenit un aprig subiect de discuție, au început să „urle”, iar spectatorii dansau prin tribune. În cele din urmă, vedeta mexicanilor Rafael Marquez a adus egalarea, dar sărbătoarea, deși puțin umbrită, a continuat pe străzile din toate orașele sud-africane.
Apoi în scenă a intrat prima forță: Franța. „Cocoșii” au întâlnit poate cea mai disciplinată echipă a acestui Mondial, Uruguay. Europenii au dezamăgit profund, nereușind să spargă blocajul defensiv creat de Oscar Washington Tabarez. Scorul final a fost cel înscris la începutul meciului și prima dezamăgire se contura la orizont. Franța lui Raymond Domenech a continuat în același ritm, au urmat două înfrângeri rușinoase (0-2 cu Mexic și 1-2 cu Africa de Sud) și evident eliminarea prematură. Totul însă a culminat cu cu boicotul jucătorilor din lot care nu au vrut să se prezinte la un antrenament înaintea ultimului meci din grupă și cu trimiterea mai devreme acasă a lui Nicolas Anelka, care l-a jignit pe „Micul Prinț” Domenech.
Sud-africanii au practicat un joc frumos în faza grupelor, de multe ori chiar peste așteptări, dar în cele din urmă au ratat calificarea în dauna a doua formații mult mai tehnice și cu jucători mai valoroși, Uruguay și Mexic.
Surprize și nu prea
În grupa B, Argentina marelui Diego Armando Maradona a defilat, reușind trei victorii concludente. Vedeta sud-americanilor, Lionel Messi, a strălucit în primul meci cu Nigeria, dar apoi a părut că nu și ambalează motoarele încercând să se păstreze pentru fazele finale. Suporterii argentinieni au crezut încă de la început că nimeni nu poate opri echipa lor în drumul spre titlul mondial, mai ales că erau conduși de idolii lor Maradona și Messi. Sud-americanii au fost însoțiți în optimi de „arțăgoasa” formație a Coreei de Sud, care a trimis acasă Grecia lui Otto Rehaggel (campioană europeană în 2004) și o Nigerie dezamăgitoare.
Anglia a scârțâit în grupa C și după două remize cu SUA și Algeria, urma meciul cu necunoscuta Slovenia. Oamenii lui Fabio Capello au fost scăpați de Jermain Defoe care a înscris unicul gol al meciului și a trimis Anglia în optimi, chiar dacă de pe locul secund. Primii în grupă au terminat americanii, care au arătat un fotbal de calitate pe fază ofensivă, dar doar atât.
Grupa D a însemnat Germania și atât. Elevii lui Joachim Low au reușit ca după cele trei meciuri din grupă să schimbe părerea specialiștilor care nu îi vedeau favoriți la câștigarea trofeului. Surpriza a venit din partea Ghanei care s-a clasat a doua, devansând Serbia și Australia. După ce au câștigat la pas grupa de calificarea europeană, din care a făcut parte și Romania, sârbii au produs o nouă dezamăgire la turneul final.
Olanda și-a dovedit valoarea incontestabilă în Grupa E terminând cu trei victorii din tot atâtea meciuri, deși l-a avut pe Arjen Robben indisponibil. Japonezii au obținut și ei calificarea în dauna unei formații a Danemarcei apatică și fără un jucător care să strălucească în momentele necesare.
Dezamăgirea Italia
Grupa F a produs poate cea mai mare surpriză a primei faze. Campioana mondială en-titre, Italia, a ratat calificarea după o prestație rușinoasă. Marcello Lippi a încercat să schimbe ceva pe ici, pe colo, dar până la urmă ideea de a merge pe majoritatea oamenilor care i-au adus marele succes în 2006 s-a dovedit falimentară. După două remize cu Paraguay și Noua Zeelandă, italienii s-au înclinat în fața Slovaciei și au fost nevoiți să-și facă bagajele.
În grupa G nu s-a întâmplat nimic notabil. Favoritele Brazilia și Portugalia s-au calificat la pas și toată lumea aștepta să le vadă în fazele superioare, în fața unor adversari mult mai puternici.
Grupa H a început cu o mare surpriză. Principala favorită la câștigarea titlului, Spania, a indicat-o chiar și marele Pele care în numeroase rânduri a dovedit că nu este deloc inspirat în alegerea favoritelor, a început cu un eșec în fața Elveției și rumoarea s-a instalat printre cunoscători. Totuși, ibericii, campionii europeni la zi, s-au trezit la timp, au trecut de Honduras și Chile și au terminat grupa pe primul loc. Alături de ei s-au calificat chilienii, care au fost o echipă tehnică, arțăgoasă și cu jucători de calitate pe fază ofensivă.
Anglia, călcată de Panzere
Optimile de finală au adus și primul derbi cu adevarat al acestei Cupe Mondiale. Germania și Anglia față în față. Dar derbi nu a fost decât pe hârtie, deoarece nemții, în stilul lor „muncitoresc”, au desființat o Anglie apatică. Scorul de 4-1 nu ar trebui să fie contestat de nimeni, dar „globalizarea” lui Blatter a dat din nou greș. La scorul de 2-1 pentru germani, Lampard a șutat de la 16 metri, balonul a căzut jumătate de metru în poartă, dar arbitrii au avut „orbul găinilor”. Scăpați ca prin urechile acului de egalare, nemții s-au închis perfect în apărare, iar contraatacurile s-au dovedit letale. Scor final 4-1 și englezii începeau să-l critice pe Capello.
Paraguayul și Ghana au avut nevoie de lovituri de departajare pentru a trece de Japonia și SUA, iar Spania a învins greu, 1-0, Portugalia în derbiul iberic. În schimb, Brazilia, Uruguay și Olanda au acces în sferturi fără prea multe probleme.
Nebunia din sferturi
Sferturile de finală aduceau două meciuri de istorie. Brazilia – Olanda și Germania – Argentina. Lumea deja începea să se gândească la o posibilă finală între superputerile Americii de Sud, mai ales că cele două nu se întâlniseră niciodată în ultimul act la Cupa Mondială. Europenii nu au fost însă de acord și au predat o adevărată lecție de fotbal sud-americanilor. Germania „a scos din ghete” o formație a Argentinei amorțită. Messi a fost inexistent, iar Maradona încremenise în fața băncii tehnice deși secunzii îi tot dădeau informații. Messi a fost înlocuit la conducerea jocului de Thomas Muller, iar Joachim Low l-a făcut șah-mat pe „El Pibe d’Oro”. Scor 4-0 și visul Argentinei s-a spulberat.
În celălalt meci vedetă, brazilienii au început în forță și au deschis scorul. Totul s-a năruit în momentul în care Felipe Melo a fost eliminat. Din acel moment pe teren a existat o singură echipă, Olanda. Conduși magistral din teren de Robben, refăcut după o accidentare și adus de Bert van Maarwijk la CM deși știa că nu-l poate folosi în meciurile din grupă, batavii au preluat frâiele jocului, au întors rezultatul și apoi au dovedit că nu degeaba li se spune „brazilienii Europei”.
Spania deși nu confirma, se califica după un 1-0 în fața Paraguayului, iar Uruguayul a trecut la penaltiuri de Ghana, deși africanii au avut meciul în mână. În minutul 120, Luis Suarez a scos un balon de pe linia porții cu mâna. Arbitrul a dictat penalti și eliminare. Golgheterul africanilor, Asamoah Gyan, a executat slab, Muslera a respins și jocul a ajuns la loviturile de departajare. Acolo Zeița Fortuna și-a întors fața de la ghanezi și Uruguayul s-a calificat în semifinale, performanță la care nici cel mai optimist suporter nu visase.
Nici o surpriză în semifinale
În semifinale, tot norocul uruguayenilor s-a dus pe „apa Sâmbetei”. Lipsiți de aportul ofensiv al lui Suarez și stând doar în magia lui Diego Forlan, sud-americanii au fost nevoiți să se încline în fața Olandei, o formație care a jucat din ce în ce mai bine de la meci la meci. În jumătatea cealaltă de tabloul Spania a făcut cel mai bun joc de la acest turneu final și a învins, scor 1-0, panzerele lui Joachim Low. Forța și dorința nebună a nemților s-au înclinat în fața măiestriei spaniolilor. Conduși magistral din teren de Xavi și Iniesta, ibericii și-au oferit șansa de a juca în premieră o finală Mondială.
Finala mică a adus față în față două formații sleite de puteri, dar care nu au lăsat deloc garda jos. Experiența mai mare a nemților și-a spus cuvântul, scor 3-2, și Uruguayul a rămas cu titlul neoficial de surpriza competiției și cu trofeul de cel mai bun jucător de la CM-2010 acordat lui Forlan.
Spania, triumfătoare
Soccer City Stadium a găzduit finala primei Cupe Mondiale pe tărâm african, între două formații, Spania și Olanda, care nu câștigaseră niciodată trofeul suprem. Meciul a alternat momentele de spectacol cu cele în care echipele s-au închis foarte bine și au blocat toate culoarele. Deși ocazii au fost de ambele părți, primele 90 de minute s-au încheiat fără gol. Prelungirile au fost pe același calapod până la eliminarea lui Heitinga. Spania a simțit că poate încheia meciul înaintea „loteriei” penaltiurilor. Nu ar fi reușit probabil să înscrie în timpul rămas până la final dacă la rampă nu ieșea geniul unui jucător firav Andres Iniesta. Mijlocașul Barcelonei a inventat o fază de unul singur, a rămas singur cu Stekelenburg și l-a executat pe acest cu mult sânge rece. Un sânge rece pe care nu-l poate avea decât un campion mondial. Astfel, Spania a cucerit în premieră Cupa Mondială, iar Pele a oferit prima predicție corectă la un turneu final. Olanda a pierdut a treia finală din istorie, după cele din 1974 și 1978.
Caracatița Paul
Una peste alta, experimentul lui Blatter nu a fost chiar atât de dezamăgitor, dar nici nu s-a ridicat la nivelul unei competiții de anvergură. Urmează Brazilia 2014 și America de Sud nu se gândește decât la revanșă, mai ales că europenii nu au reușit niciodată să câștige titlul mondial pe tărâm sud-american.
Însă un alt personaj important al Cupei Mondiale din Africa de Sud a fost caracatița prezicătoare Paul, care, aflată la acvariul din Oberhausen (Germania), a oferit informații clare și precise despre câștigătoarea unui meci. Născut în 2008 la Weymouth (Anglia) și fiind apoi transferat în Germania, Paul a primit o statuetă de bronz din partea unei delegații spaniole, fiind numit și „cetățean de onoare” în Carballino (oraș din nord-estul Spaniei), pentru calitățile sale de prezicător. Paul a murit în octombrie după ce, conform conducerii acvariului din Oberhausen, a „avut o viață bună”.
Paul a avut dreptate în toate predicțiile făcute cu ocazia Cupei Mondiale din Africa de Sud, inclusiv la finală, când a prezis victoria naționalei Spaniei în finala cu Olanda. Caracatița a prezis și victoria Germaniei, în finala mică a CM, cu Uruguay.
Caracatița Paul și-a dovedit imparțialitatea în privința drapelului Germaniei în faza grupelor, când a prezis că naționala antrenată de Joachim Low va fi învinsă de Serbia. Paul a mai prezis victoriile Germaniei în meciurile din grupă cu Australia și Ghana, dar și pe cea în fața Angliei, din optimi, o nouă dovadă de imparțialitate, având în vedere faptul că provine dintr-un acvariu englez. În sferturile de finală, Paul a pronosticat victoria Germaniei în fața Argentinei, apoi înfrângerea naționalei antrenate de Joachim Low în semifinala cu Spania.
La Campionatul European din 2008, caracatița Paul a greșit pronosticul unui singur meci, cel din finală, pe care Germania l-a pierdut în fața Spaniei, scor 0-1.
