În ultima etapă din La Liga, cele două mari, între care oarecum fraudulos s-a strecurat anul acesta Atletico Madrid (stați liniștiți: până la sfârșitul campionatului se cară de acolo, faceți pariu?) au avut prestații demne de comentat, cu mențiunea că nu în același registru. Vreau să spun că Real s-a mai făcut încă o dată de râs, și că doar întâmplător, dar și cu un ajutor consistent din partea arbitrilor, a câștigat un meci pe care nu avea niciun motiv să nu îl piardă. Pentru cei care n-au urmărit meciul, trebuie arătat că ambele goluri ale Real-ului au fost înscrise din penalty, primul din ele pentru un henț la fel de vizibil ca acela pentru care Levante a primit… salutări! Adică arbitrul nici măcar n-a consultat VAR-ul, ceea ce e jenant. De partea cealaltă, Barcelona a mai dat un recital de mare virtuozitate, desigur sub conducerea lui Messi, ale cărui reușite l-au transformat într-un fel de… Nadia Comăneci, din moment ce un reputat ziar spaniol de specialitate i-a dat nota 10! Iar asta se petrece cam o dată la câțiva ani. Mai toată lumea se întrece în a elogia golul acela din voleu, pe care îl și compară cu o altă reușită devenită clasică: aceea a lui Zinedine Zidane, cu care Real a câștigat un trofeu numit Liga Campionilor. Strict obiectiv privind lucrurile, reușita lui Zizou a fost clar mai frumoasă, iar conjunctura este și ea de partea sa. Dar, incontestabil, și golul Piticului a fost formidabil. Mie însă mi-a plăcut mai mult cel prin care a finalizat hat-trick-ul, mingea aia înțepată delicat peste portar, o execuție de o finețe absolut excepțională. Faptul că Messi a înscris de 3 ori și a mai dat și pasă decisivă la golul al patrulea justifica pe deplin nota de 10. Dar ridică și o întrebare, cea din titlu. Să-i dea Domnul viață lungă și o carieră tot așa, numai că invariabil vine și ziua retragerii. Moment pe care Barcelona ar trebui să-l pregătească din timp, pentru a nu ajunge ca Real-ul de după epoca CR7.