Există leac contra măciucarilor

În perioada de dezgheț a televiziunii comuniste, adică la intersecția dintre anii 60 și 70, pe când în tenisul mondial începuse și România să conteze, ne-a fost dat să vedem și noi, în premieră absolută, câteva finale de mari turnee (numai cele în care jucau Ilie Năstase, la simplu, și dublul Țiriac – Năstase) precum și meciurile de Cupa Davis ale României, inclusiv cele trei finale contra SUA, pierdute toate. Printre cei mai spectaculoși jucători de atunci, de acum, și din toate timpurile se numără Ilie Năstase. Ba cred chiar că a fost de departe cel mai inventiv, cu loviturile cele mai fine și adesea absolut neașteptate. Era o încântare să-l privești, inclusiv în momentele de nebunie sau atunci când făcea fel de fel de ghidușii pe teren la adresa adversarilor, arbitrilor, spectatorilor. Umorul lui era uneori nițel deplasat, adesea enervant, aducându-i și destule amenzi. Nu l-am văzut altfel decât zâmbind larg, chiar și atunci când se petrecea ceva care-l scotea din minți: trăgea o înjurătură, alteori strângea din dinți, dar nu-l ținea nici asta mai mult de un game, două. Apoi îi revenea zâmbetul și pornirea miștocărească. Tot pe atunci, printre artiștii rachetei mai existau un Manuel Santana ori un Arthur Ashe. Nu exista nici măcar un singur „măciucar”, unul din ăia care să îngroape mingea din serviciu (pe zgură sau iarbă) ori să o facă să sară în tribune, dacă se juca pe asfalt. Prin comparație cu Ilie, cei doi „nași” ai săi, care-l băteau cu regularitate (inclusiv în finale la Wimbledon sau de Cupa Davis) păreau niște roboți. Numele lor, Stan Smith și Bjorn Borg, au intrat și ele în legendă. Erau sobri, exacți, deciși să câștige mereu. Doar atât, nu și „măciucari”. De altfel, dacă ar mai juca și azi, ar fi cu siguranță printre cei mai spectaculoși. Era măciucarilor a izvorât simultan cu perfecționarea rachetei, astfel încât forța și viteza serviciului au crescut enorm. Credeam că plecarea din tenis a lui Goran Ivanisevici va însemna și apusul erei ăsteia. Aiurea! Goran pare un fel de Ilie Năstase pe lângă măciucarul suprem, pe numele său John Isner. L-a distrus pe Djokovici în semifinală la Indian Wells. Dar a dat în finală peste Federer. A luat-o urât, cu 2-0. de unde concluzia că oricâți măciucari ar mai izvorî, tenisul e totuși altceva.