Am mai scris despre Constantina Diță și o voi mai face, sper, din moment ce la cei 40 de ani ai ei n-am auzit încă de vreun gând de retragere, ba dimpotrivă: zice că se pregătește pentru istoricul maraton londonez, unde tare simt că va mai da o lovitură, după incredibila-i victorie de la Olimpiada de anul trecut.
Este deja știut că exemplul ei a stârnit orgolii ce păreau amorțite, a trezit la viață sportivi, unii celebri, ce-și anunțaseră retragerea la vârste mult inferioare celei a doamnei Diță.
Cel mai notoriu și mai vehiculat nume este cel al superstarului ciclismului, Lance Armstrong, care și-o fi zis, aidoma tizului său care a pășit primul pe Lună, că micul pas pentru om făcut de Diță poate fi unul enorm („a giant step for mankind”, zisese Neil Armstrong) pentru armata de retrași, cu sau fără anabolizante. Așadar, Lance s-a pus pe pedalat cu ideea fixă că Le Tour de France a căzut în ridicol (și în penal!) de când el, ultimul și supremul erou s-a retras, după 8 victorii, la fel de curat și de uscat ca înainte de prima dintre ele. Și că ediția din acest an nu poate avea alt câștigător decât el, ceea ce nu m-ar mira, întrucât medicina (ne)sportivă americană evoluează mult mai rapid decât mijloacele de detectare și decât lista de substanțe interzise. În sfârșit, ca mare admirator al domniei sale, mai ales de când și-o luase ca bucătăreasă în Tur pe celebra rockeriță Sheryl Crow, îi doresc succes deplin, cu, sau fără, anabolizante.
Ce ne facem însă atunci când, alături de Armstrong, îl lovește aceeași dambla și pe un Adrian Ilie? Cutremurătoarea știre conform căreia și dumnealui s-ar cam reapuca de fotbal m-a dat pe spate. Cum, nu vi-l mai amintiți pe genialu’? Exact: ăla, născut talent (dovadă niscai goluri, vreo două chiar antologice, înscrise pentru Națională) și mort speranță. Adică, nu chiar. Sau, detaliind puțin, mort ca fotbalist în timp ce speranța ălora de la Valencia de a scăpa de el nu era cu nimic mai puțin vie decât a altora de a scăpa de Răducioiu, de Ilie Dumitrescu, de…
Chiar, de ce nu s-ar apuca cu toții de fotbal? Că, pardon, Cecenia aia o fi având și alte echipe, nu doar Terek Groznîi. Și ar mai fi și Uzbekistan, Turkmenistan…
