Evreii suceveni au început sărbătoarea Paștelui (Pesah) vineri seara, cu prima masă de Seder, luată împreună la sediul Comunității Evreiești din municipiul Suceava. Rugăciunile au fost rostite de oficiantul religios Daniel Blumenfeld, iar despre semnificația sărbătorii și despre ritualul care o însoțește a vorbit președintele comunității, prof. Sorin Golda.
Atât prof. Golda, cât și Daniel Blumenfeld au amintit ce semnifică pentru fiecare evreu felurile de mâncare specifice Sederului de Paști: budinca simbolizează mortarul folosit de evrei la fabricarea cărămizilor cu care au construit orașe pentru faraonul egiptean; pătrunjelul stropit cu apă cu sare este semnul lacrimilor evreilor sclavi; oul fiert care se taie pe jumătate este răsăritul soarelui, venirea primăverii și fertilitatea; carnea cu os prăjită este semnul mielului sacrificat și simbolul puterii divine, al brațului lui Dumnezeu care i-a scos pe evrei din Egipt. Salata de hrean simbolizează amarul vieții în sclavie.
Pentru evrei, Pesah simbolizează eliberarea din sclavia din Egipt și marchează Exodul. Cuvântul semnifică salvare, scăpare; Dumnezeu a avut grijă să îi scape pe prim-născuții evrei de plăgile abătute asupra egiptenilor și i-a eliberat de sclavie.
Pregătirile pentru sărbătoarea de Paști au un ritual aparte. Înainte de începerea primului Seder, produsele fermentate din cereale (hameț) se dau la vecinii care nu sărbătoresc, se mănâncă înainte de începerea sărbătorii sau se vând în mod simbolic unui neevreu, dacă se păstrează în casă. Vânzarea este pur formală, rabinul comunității fiind de obicei împuternicit să perfecteze acest aranjament pentru toată lumea. Produsele fermentate care au rămas în casă fără să fie incluse în această vânzare nu mai pot fi consumate nici după Pesah.
După curățenia generală se verifică dacă nu a rămas hameț în casă. În timpul controlului se obișnuiește să se spună: ”Tot hamețul care este în proprietatea mea și nu am reușit să-l descopăr și să-l văd nu are nici o valoare pentru mine și este în proprietatea altora”. Pentru cei care au vândut, imediat după terminarea sărbătorii, rabinatul are grijă ca hamețul să fie răscumpărat de la neevreul care l-a cumpărat.
Prescripția vine de la ideea că, la ieșirea evreilor din Egipt, aceștia nu au mai avut timp să lase aluatul să dospească, fiind nevoiți să-l coacă așa cum era, rezultatul fiind bucățile de azimă. Azima este pâinea sărăciei, care amintește robia din Egipt.
Lecția Paștelui evreiesc
Ceremonialul mesei de Seder cuprinde câteva întrebări tradiționale, adresate de copii. Semnificația adresării de întrebări este că fiecare om trebuie să învețe de la curiozitatea copiilor, să aibă mereu întrebări și să caute răspunsuri.
De exemplu: „Cine este un om înțelept?”. „Acela care învață de la toată lumea și cel care vede viitorul”. „Cine este bogat?”. „Acela care este mulțumit cu ceea ce are”. „Cine este o persoană puternică?”. „Acela care se controlează pe sine însuși”.
La Seder, azima se rupe nu pentru momentul imediat, ci pentru mai târziu, pentru că adevărata libertate este o experiență pe termen lung. Interdicția de a mânca aluat dospit în timpul celor opt zile, cât durează sărbătoarea de Paști la evrei, îi învață pe aceștia că nu orice este permis pentru că libertatea este puterea de a spune: „Aleg să nu beneficiez de acest lucru”.
De la azimă, pâinea coaptă rapid, în exact 18 minute, pentru a nu permite dospirea aluatului din făină și apă, lecția este că trebuie să nu pierdem clipa. Întârzierea, chiar și cu o secundă, înseamnă diferența dintre a câștiga și a pierde. În seara de Seder, sensul mesei festive este de a înțelege că libertatea adevărată este abilitatea de a sfinți viața și a te bucura, nu de a fugi de ea.
Paștele evreiesc se încheie în acest an în data de 30 aprilie, tot la apus, cu o rugăciune de pomenire a morților din familie sau prieteni.
