Evreii au început sărbătoarea Paștelui

Comunitatea evreiască din Suceava celebrează în această săptămână Pesah, Paștele evreiesc. Sărbătoarea a început sâmbătă seara, cu masa de Seder, de la Comunitate, și va dura până în 27 aprilie.
Pe lângă evreii suceveni, la Seder au mai fost și oaspeți din Israel, Laura și Iosi Dey, care au afaceri în Suceava, și familia Leve, în vacanță în România. Fetița lor, Dine, de 1 an și jumătate, a fost în centrul atenției pe tot parcursul ceremoniei, mai ales că pe la comunitatea suceveană de foarte multă vreme nu a mai fost un copil. La Sederul de la Suceava au mai participat câțiva reprezentanți ai comunității din Fălticeni și directorul Centrului Comunitar Evreiesc, Delia Golda.
Sărbătoarea de Pesah este denumită și „Sărbătoarea libertății” pentru că în această zi, în urmă cu mii de ani, poporul evreu a fost eliberat din robie. În fiecare generație, evreii serbează acest act de mântuire, vreme de șapte zile în Israel și opt zile în celelalte țări.
În noaptea de Seder, pentru care fiecare familie se pregătește cu eforturi mari, evreii trebuie să se simtă, asemeni regilor, oameni liberi. Se citește Hagada și urmăresc pas cu pas povestirea înrobirii poporului, participă la suferința sa și mănâncă „mața” (pască sau azimă) și „maror” (rădăcini amare) care simbolizează această suferință – și se bucură de eliberarea din robie, pe care o simbolizează prin masa festivă și patru pahare cu vin.
Obiceiuri legate de Paște
Paștele mai este cunoscut și sub numele de „sărbătoarea azimilor”, în amintirea ultimei cine consumate în grabă înainte de fuga din Egipt.
Este singura sărbătoare ale cărei obiceiuri și legi sunt legate nu numai de sărbătoarea în sine, ci și de perioada dinainte și de după Pesah.
De exemplu, tot ce e dospit sau dospește (hamețul), care a rămas în proprietatea evreului în perioada sărbătorii, este interzis a fi folosit sau consumat după Pesah dacă nu a fost vândut unui neevreu înainte de Pesah. Vinderea o face rabinul. Neevreul care nu are suma necesară să cumpere tot hamețul după Pesah anulează afacerea. Astfel, evreul nu este stăpân pe hamețul lui pe parcursul sărbătorii, deci n-are voie să se atingă de el.
Dacă nu a vândut hamețul sau a uitat să-l vândă n-are voie să se folosească de el, niciodată. Dacă a rămas hameț neobservat trebuie spus că el este al nimănui.
Pentru Paște vasele se pregătesc în mod special. Scopul este îndepărtarea oricărei rămășițe sau firimituri de hameț, prin foc sau prin apă clocotită. Efectuarea controlului de hameț se face în seara dinaintea Sederului. Se obișnuiește ca ziua să se ascundă zece pachețele cu firimituri de pâine în diferite locuri în casă și este obligatoriu de găsit toate pachețelele.
Azima este simbolul libertății poporului evreu Controlul se face la lumina unei lumânări de ceară. În timpul controlului se obișnuiește să se spună: „Tot hamețul care este în proprietatea mea și nu am reușit să-l descopăr și să-l văd nu are nici o valoare pentru mine și este în proprietatea altora”.
Hamețul simbolizează mândria exagerată, iar uneori acest lucru este vecin cu lipsa de respect față de semeni. Prin îndepărtarea lui, evreul iese din propria sa patimă, ajunge în libertate, se deschide față de semeni, le ascultă păsurile și are grijă de necesitățile lor, bineînțeles fără a uita de propria sa persoană…
Această libertate este simbolizată de „mața”, este libertatea care nu are să dispară niciodată.
Cu cât evreul se străduiește mai mult în pregătirile de sărbătoare – curățenie și arderea „hamețului” – cu atât libertatea lui va fi mai adevărată, mai reală, iar ea va fi înscrisă pentru toate zilele anului, pentru el și pentru toți cei din jur.
Mața sau azima este mâncarea tradițională de Pesah, în locul pâinii dospite, interzise cu desăvârșire. Se mănâncă în amintirea pâinii care n-a apucat să dospească atunci când evreii au trebuit să se grăbească la ieșirea din Egipt. Este făcută din făină și apă plămădită doar 18 minute, ca să nu dospească. Există și azimă păzită, făcută din făină de grâu și ținută sub observație de la seceriș. Cine nu poate mânca azima păzită toată seara de Seder este obligat să mănânce în seara de Seder cel puțin 25 de grame.
Relația Paștelui evreiesc cu cel creștin
La Seder se beau 4 pahare de vin, ca simbol al eliberării, salvării, izbăvirii și sanctificării. Hreanul sau alte legume amare sunt consumate ca amintire a vieții amare din Egipt, povestită și amintită la masa festivă.
Este obiceiul de a umple un pahar cu vin în plus și a-l pune pe masa de Seder la dispoziția profetului Eliahu, care vizitează în seara de Pesah fiecare casă de evreu. Imediat după cină se obișnuiește a deschide ușa profetului nevăzut, în timp ce toți comesenii se ridică în picioare în onoarea vizitatorului și se dă citire versetelor care imploră oprirea căderii mâniei Domnului asupra poporului evreu. Urarea tradițională de Pesah este Hag sameah we-cașer !
Paștele evreiesc se celebrează în ultima zi înainte de prima lună plină de după echinocțiu. Cel creștin se serbează în duminica de după luna plină, care urmează echinocțiului de primăvară, din 21 martie. Pentru că Biserica Ortodoxă continuă să dateze Paștele după vechiul Calendar Iulian rămas în urmă cu 13 zile față de Calendarul Gregorian, adoptat din anul 1582 de Biserica Catolică, Paștele poate cădea la catolici între 22 martie și 25 aprilie, iar la ortodocși între 4 aprilie și 8 mai. În caz de coincidență cu cel evreiesc, de regulă Paștele creștin se amână pe duminica următoare. Data Paștelui creștin o stabilește anual Patriarhul de Alexandria.