Evanghelie zilei

„Și trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii și, suindu-Se în munte, a șezut acolo. Și mulțimi multe au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții; și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulțimea se minuna văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând, și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.”
Și atunci ca și acum, putem observa la cei bolnavi o sensibilitate deosebită în ceea ce privește apropierea lor de Cel care este izvorul tămăduirii și Doctorul doctorilor. Toți cei care trăiau drama bolii priveau spre Domnul Iisus Hristos ca spre unica șansă a izbăvirii. Cei de atunci erau uimiți privind cum ciungii se vindecau, șchiopii mergeau și orbii vedeau. Mai mult, toți cei vindecați, ne spune Evanghelia, slăveau pe Dumnezeu. Cel bolnav este predispus la însingurare. Neputințele îl depărtează de semenii săi și-l fac să se simtă părăsit. Pentru cel bolnav clipa de suferință devine o povară nesfârșită. Din acest motiv Domnul Hristos cu mâna Sa a mângâiat, cu vocea Sa a încurajat, iar cuvintele Sale au adus lumină și speranță. Fiecare vindecare făcută de Mântuitorul a fost un moment de cercetare a conștiinței celui vindecat. Într-o clipă treceau prin supliciile Golgotei, prin bucurile Învierii și prin speranțele Înălțării.
Cuviosul Paisie Aghioritul așa ne învață: bunul Dumnezeu rânduiește pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce la cer.
Pr Dumitru PĂDURARU