„Și venind Iisus în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: «De unde are El înțelepciunea aceasta și puterile? Oare nu este Acesta fiul teslarului? Oare nu se numește mama Lui Maria și frații (verii) Lui: Iacov și Iosif și Simon și Iuda? și surorile (verișoarele) Lui oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?». Și se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: «Nu este prooroc disprețuit decât în patria lui și în casa lui». Și n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinței lor.”
Unii dintre cei din preajma Domnului Iisus Hristos, s-au îndoit de înțelepciunea și de puterile Sale divine. Într-o oarecare măsura și noi ne asemănăm celor amintiți. Uneori ne-am îndoit chiar de existența Domnului Hristos, de activitatea Sa, dar și de cuvintele și învățăturile Sale; de minunile Sale și chiar de Răstignirea și Învierea Sa. Dacă privim cu atenție la fragmentul evanghelic de astăzi, vedem că pentru îndoiala și necredința celor din jurul Său, Mântuitorul a hotărât să nu mai facă minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu oarecare sarcasm: Oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul? Știm prea bine că este rudă cu Iosif și Simeon! Și mergând pe firul acestui raționament, au ajuns să respingă divinitatea Mântuitorului. Făcând apel la raționamente strâmbe, clădeau strâmbe judecăți. Numai o credință puternică și bine fundamentată duce la convingeri și fapte bune, plăcute lui Dumnezeu. În schimb, îndoiala duce la necredință, iar necredința la pierzare.
Părintele Dumitru Stăniloae așa ne învață: Sfânta Treime este suprema taină a existenței, care explică toate, sau fără de care nu se poate explica nimic
Pr. Dumitru PĂDURARU