„Iisus le-a pus lor altă pildă, zicând: «Asemenea este împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: ”Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină?”. Iar el le-a răspuns: ”Un om vrăjmaș a făcut aceasta”. Slugile i-au zis: ”Voiești deci să ne ducem și s-o plivim”. El însă a zis: ”Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș; și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea».”
Domnul Iisus Hristos pune în fața ochilor noștri un izbitor contrast: grâul și neghina. Grâul este cel care în urma măcinării devine faină, element principal al pâinii; în schimb neghina este nefolositoare și are un gust amar. Grâul ne hrănește și ne întreține viata, neghina este un parazit. Se observă că întâi a fost semănat grâul, apoi în miez de noapte, adică în lipsa luminii, a apărut neghina. Deși cele două plante au nevoie de lumina soarelui pentru a crește și a se dezvolta, neghina este cea care a ocolit lumina. De aceea, în final, grâul este cinstit prin faptul că pâinea făcută din el ajunge să fie un dar oferit lui Dumnezeu, iar prin pogorârea Sfântului Duh, în timpul Sfintei Liturghii, devine Trupul Domnului Hristos. Neghina va arde în foc ca orice buruiană nefolositoare. Noi ce alegem să fim: grâul binecuvântat sau neghine nefolositoare.
Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria așa ne spune: „Munca fără rugăciune este servilism. Rugăciunea fără muncă este cerșetorie”.
Pr. Dumitru PĂDURARU