„Iar Iisus le-a zis: «Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor». Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: «Aceasta, o zice pentru că n-am luat pâine». Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: «Ce cugetați în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n-ați luat pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Nici de cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor». Atunci au înțeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.”
Aluatul fariseilor și al saducheilor, la care face referire Domnul Iisus Hristos era de fapt învățătura lor, dar și felul acestora de a se comporta. Știm că din aluat se face pâinea. Acum două milenii, în Țara Sfântă, pentru aluat se folosea gâul dur, un soi neameliorat, și din acest aluat se făceau niște turte mai mari care se coceau pe vatra fierbinte. Pentru ca pâine să fie gustoasă și hrănitoare era nevoie ca aluatul să fie frământat îndelung și cu răbdare. Era o ocupație cotidiană solicitantă. Turtele acestea nu se tăiau felii, ci se rupeau, se frângeau. Pâinea era nelipsită de la masă, iar o zi de munca se socotea în cantitatea de pâine ce putea fi primită ca plată. Mântuitorul a spus: „luați mâncați, aceasta este Trupul Meu” și înțelegem din aceste cuvinte că doar El, prin Sfânta Împărțășanie, ne oferă merinde pentru viața veșnică. Atât pâinea ca hrană a trupul cât cea pentru suflet le putem dobândi printr-un efort personal. Pâinea satură trupul, pâinea Hristos hrănește sufletul.
Sfântul Evangrie Ponticul așa mărturisește: precum pâinea este hrană trupului și virtutea este hrană a sufletului, așa și rugăciunea este hrana minții.
Pr. Dumitru PĂDURARU