Evangelia de la Matei 13, 3-9

„Iisus le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: «Iată a ieșit semănătorul să semene. Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă».”
Suntem convinși de faptul că „pilda Semănătorului” Domnul Iisus Hristos a rosti-o în fața locuitorilor din provincia Galileea. Aici era și este grânarul Țării sfinte, iar locuitorii acestei provincii, cu preponderență erau agricultori. Ascultătorii Mântuitorului știau prea bine când și cum trebuia semănat, când era vremea rodirii, cum trebuia recolta apărată de prădători și când era timpul propice pentru treierat. Folosindu-se a această imagine, a Semănătorului, de fapt Domnul Hristos ne prezintă care este atitudinea oamenilor față de învățăturile Sale. Unii se entuziamează, alții se eschivează, unii le apreciază, alții le deformează. Cuvintele lui Dumnezeu noi le primim în mod gratuit, însă care este contribuția noastră? Dorim să aducem rod însutit și înmiit? Când ajungem la maturitate ar trebui să ne facem un examen de conștiință și să ne întrebăm așa: cum a rodit cuvântului lui Dumnezeu în viața mea? Sufletul meu a fost un ogor bun sau am căzut în fața prădătorilor?
Doar rodirea ne aduce mântuirea!
Pr. Dumitru PĂDURARU