Evangelia de la Matei 12, 9-13

În vremea aceea „plecând de acolo, Iisus a venit în sinagoga lor. Și iată un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: «Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta?». Ca să-L învinuiască. El le-a zis: «Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Cu cât mai prețios decât oaia este omul! De aceea se cade a face bine sâmbăta». Atunci i-a zis omului: «Întinde mâna ta. El a întins-o și ea și-a revenit, sănătoasă ca și cealaltă».”
Fiind acuzat de către farisei că încalcă poruncile divine, Domnul Iisus Hristos le-a atras atenția să nu uite de dreptatea și milostivirea lui Dumnezeu. Înainte de a fi drept, Dumnezeu este milostiv. Mântuitorul a săvârșit minunea vindecării unui paralitic într-o zi de sâmbătă, aflându-se în sinagoga din Capernaum. Astfel a arătat că sâmbăta este plinită prin duminica Învierii, iar jertfele din templu se plinesc prin jertfa nesângeroasă a Fiului lui Dumnezeu de pe altarul Bisericii. Învierea lui Hristos și Biserica Sa sunt cele care îndreaptă mâini și picioare, încălzesc inimi și suflete, schimbă conștiințe și întăresc credința. Când Mântutorul a săvârșit vindecarea, inimile acuzatorilor Săi s-au învârtoșat. Acum cel bolnav avea mâna vindecată, însă cei sănătoși aveau inimile „uscate” și fără viață. Cel bolnav era plin de recunoștință, în schimb cei „sănătoși” erau plini de ură.
Sfântul Ioan Gura de Aur așa ne învață: ”După cum ne purtam noi cu aproapele, așa și Dumnezeu se va purta cu noi!”