Evangelia de la Matei 12, 14-16 22-30

„Și ieșind, fariseii s-au sfătuit împotriva lui Iisus cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Și mulți au venit după El și i-a vindecat pe toți. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb și mut, și l-a vindecat, încât cel orb și mut vorbea și vedea. Mulțimile toate se mirau zicând: «Nu este, oare, Acesta Hristosul, Fiul lui David?». Fariseii însă, auzind, ziceau: «Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor». Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: «Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăția lui? Și dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare și pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește».”
Cuvintele evangheliei de astăzi le putem sintetiza folosindu-ne de cuvintele Domnul Iisus Hristos: „cine nu este cu Mine este împotriva Mea, și cel care nu adună cu Mine, acela risipește.” În aceste cuvinte descoperim profunzimea învățăturilor creștine și sensul vieții noastre. Doar trăind cu Domnul Hristos și prin El vom putea dobândi viața veșnică. În lipsa Lui și a credinței în El devenim repede risipitori, egoiști și autosuficienți. Dacă privim în jurul nostru vedem mulți frați de-ai noștri care prin viața și faptele lor sunt împotriva Mântuitorului și a învățăturilor Sale. Deși se declară creștini, duc o viață lipsită de valori creștine. Pentru aceștia a fi creștin înseamnă o spovedanie superficială, o vizită la biserică fie cu ocazia unei înmormântări sau a unei cununii, o rugăciune fugitivă și doar în vreme de necaz. Cine iubește pe Dumnezeu va arăta acest lucru și prin faptele sale de zi cu zi.
Sfântul Siluan Atonitul așa ne învață: cine iubește pe Dumnezeu, acela își aduce aminte de El, iar adecerea aminte de Dumnezeu naște rugăciunea.
Pr. Dumitru PĂDURARU