Matei 12, 1-8„În vremea aceea, mergea Iisus într-o zi de sâmbătă printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: «Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta». Iar El le-a zis: «Au n-ați citit ce-a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului și a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? Sau n-ați citit în Lege că preoții sâmbăta, în templu calcă sâmbăta și sunt fără de vină? Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici. Dacă știați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, n-ați fi osândit pe cei nevinovați. Că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei».”
Fariseii, educați în spiritul legilor Vechiului Testament, s-au scandalizat când, într-o zi de sâmbătă, ucenicii Domnului Iisus Hristos, smulgeau spice și le mâncau. Era interzisă orice activitate fizică în ziua odihnei. Accentul cădea pe respectul datorat lui Dumnezeu prin participarea la rugăciune și la jertfele care se aduceau. Însă, în fața lor Se afla chiar Fiul lui Dumnezeu, Cel care poate să lege și să dezlege ziua sâmbetei. Iudeii serbează sâmbăta ca amintire a ieșirii din robia egipteană. Sunt unii care se numesc creștini, deci urmași ai Domnului Hristos, însă țin ca zi de odihnă sâmbăta. Pentru un creștin importantă este ziua duminicii, zi în care Mântuitorul a Înviat și ziua în care S-a pogorât Sfântul Duh. Ziua duminicii este ziua Învierii Domnului Hristos. Cei amintiți nu muncesc sâmbăta, când iudeii au ieșit din robia egipteană, însă muncesc în mod ostentativ duminica, zi în care Domnul Hristos a înviat. Ciudată logică!
Sfântul Ioan Gură de Aur așa ne învață: fii întotdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.
Pr. Dumitru PĂDURARU