Europa League și retrogradare

Totul pare desprins dintr-un film (de fapt un serial, fiindcă anual asistăm la repetarea acelorași scene) de cea mai joasă speță: pe final de campionat, pretendentele la titlu și la locurile care duc în preliminariile cupelor europene promit că din pisicile jigărite din competiția internă vor deveni lei sau tigri în Europa. Antrenorii ne vorbesc despre strategii imbatabile, fotbaliștii grohăie și ei că le vor arăta ălorlalți de pe continent cemari talente încă nevalorificate sunt ei și că în sfârșit fotbalul românesc își va recăpăta strălucirea de altădată și va urca în clasamentele coeficienților UEFA până pe locurile pe care, zic ei, le merită. Finalul de campionat e de regulă letargic și jucat în silă. Patronii cu sacii în căruța ne spun ce achiziții de mare senzație au în vedere și ce fațănou-nouță o să ne arate echipaîncă de la debutul european. Însă cumpărăniște rebuturi, niște gunoaie, niște ratați, fie străini pe care nu-i vrea nimeni, fie niște români repatriați de proști. Vin apoi preliminariile jenante, în carene bat toți desculții, iar vreo calificare în ultima competiție, Conference, e doar pe bază de noroc chior. Pe FCSB, care e esența celor scrise aici, au ajuns nu doar s-o bată toți ratații europeni, dar acum o umilesc și desculții din țară. Patronul o dăpe umor de stână, tot anunță primeniri de lot, după care, periodic, iar mai aduce câte unul născut loser și mort tot așa, încă dinaintea sosirii la FCSB. Uitați-vă la Chichireș(pe bune!?, nu-l cheamă așa?) căruia orice om normal i-ar cere bani, nu i-ar da, ca să-l trimită pe iarbă! Nu știu dacă FCSB prinde Europa League, mai degrabă cred că nu, însă halul în care joacă în campionat o aratădrept candidată la retrogradare.