Eu îmi petrec Crăciunul în familie!

Există o întrebare care e pe buzele tuturor în preajma sărbătorilor: „Ce faci de Crăciun? sau „Unde faci Crăciunul?”. Poate unii care nu au nici un plan se simt rușinați să răspundă că stau acasă. Pe alții îi auzi că se duc la Londra, în Austria la schi, la Vatra Dornei, sau măcar la Bran sau la Bușteni. Iar dacă nu pot pleca nicăieri, ca să “salveze” totuși aparențele își fac rezervare într-un club sau într-un bar. E o rușine să spui că stai acasă, nu ești un tânăr adevărat dacă stai acasă cu familia ta. Ești demodat dacă în seara ajunului Nașterii Domnului stai cu prietenii, cu părinții, cu frații, cu bunicii, cu toată familia-n casă lângă brăduț. Oare de ce?
Nu era așa înainte. Nu aveam aceeași gândire acum 10-15 ani, ci vedeam mai bine lucrurile. Modernismul stricăcios și egoist din vest a ajuns și la noi. Dar totuși ciudat este că chiar și-n filmele americane de la Hollywood oamenii în ajunul Crăciunului stau în familie și se bucură, și-și fac daruri, și sunt veseli, stau lângă brăduț…
Acum 3 ani un prieten de al nostru ne-a invitat la el acasă în ajunul Crăciunului ca să stăm împreună. Am fost surprinși pentru că nu ne așteptam chiar de la el, dar ne-am dus. În seara aceea ne-am întâlnit la el mai mulți prieteni și am ascultat colinde, am făcut schimb de cadouri, ne-am simțit bine, ne-am veselit, ne-am bucurat și în jurul orei 12 am plecat acasă. Ne-a plăcut foarte mult, și în următorii ani a devenit ca o tradiție.
Anul acesta ne-am propus (ca și-n alți ani) ca în seara de ajun să mergem la Catedrală, să stăm la vecernie și apoi la concertul de colinde al corului catedralei. Iar după asta vom pleca cu Sofia (fetița noastră) la colindat la mama și la tata, la socri, la nașii noștri, la finii noștri și la prieteni…
Seara vine „Moșu” și lasă cadouțe sub brăduț…și le desfacem ascultând colinde, care-L vestesc pe Iisus Domnul nostru.
În dimineața de Crăciun vom merge toți la Sfânta Liturghie la Catedrală apoi la sfârșit vom asculta predica foarte frumoasă a Prea Sfințitului nostru Casian. După asta o să trecem pe la părintele duhovnic să-l salutăm și apoi venim acasă. Acasă vom sta la masă cu toții să ne bucurăm unii de alții, după-amiază vom mergem cu daruri la nașii noștri iar seara o să ne ducem să ne vedem cu prietenii noștri dragi.
Bucuria și atmosfera sfântă din seara de ajun vine din sfințenia și lumina lui Dumnezeu.
Sărbătoarea nașterii Domnului urmărește tocmai “sudarea” relațiilor dintre cei apropriați, împărtășirea bucuriei cu ai noștri. Alături de sărbătoarea Paștilor, Crăciunul prin excelență aprinde dragostea din familie.
E foarte frumos la munte, dar asta nu justifica sacrificarea sărbătorii Crăciunului, care este unul din putinele prilejuri de a sta cu toți cei dragi, cu toata familia.
Atmosfera deosebită și tainică din seara de ajun și din zilele de Crăciun vine din dragostea Domnului Iisus Hristos pentru întreaga lume, vine din smerenia Lui de a se face om.
Dumnezeu se face om ca să ne adune pe noi oamenii laolaltă, să ne împace, să ne facă din nou o familie…
Eu îmi petrec Crăciunul în familie!
„În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.”
(Claudiu BALAN, www.ortodoxiatinerilor.wordpress.com)