Bărbat.”A fi bărbat, cel puțin în sensul pe care îl impune cultura, nu este chiar atât de ușor. Această mărturisire, deopotrivă insolentă pentru feministe și tulburătoare pentru misogini, reflectă o realitate ascunsă, căreia mii de bărbați trebuie să-i țină piept zi de zi pentru a-și interpreta rolul de masculi netoți, peste poate de superficiali și potențial sinucigași. Deși cei mai mulți dintre bărbați încă mai venerează figura tradițională a machoului, care le-a fost inoculată încă din copilărie, există o tendință din ce în ce mai activă de eliberare a bărbaților, care refuză să mai fie victime ale unei societăți vădit contradictorii în ceea ce privește menirea bărbatului. În timp ce numeroase femei cer în gura mare mai multă înțelegere, sensibilitate și tandrețe din partea bărbaților din viața lor, altele se dau în lături îngrozite atunci când se află în fața unui bărbat «prea delicat». Tații pretind de la fiii lor o tărie de nezdruncinat, pe când învățătoarele și-ar dori de la ei un rafinament de tip britanic. Marketingul supraviețuirii de toate zilele ne îndeamnă la o competiție dură și la o luptă fratricidă, în timp ce familia așteaptă întoarcerea în sânul ei a unui tată și soț zâmbitor, bine dispus și pașnic. Dacă, pe de-o parte, puterea, succesul și banii sunt semne ale împlinirii masculine, pe de altă parte, simplitatea înțeleasă în sens religios și smerenia franciscană sunt indicii ale dezvoltării spirituale.” (Walter Riso)
Clipă.”Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire.” (Paulo Coelho) Patriot. – Spune, Ioane, găsitu-ți-ai vreodată bărbați străini în șifonierul din dormitorul conjugal? – Nu! Pe onoarea mea!Toți erau români…neaoși, de-ai noștri! Noapte (a nunții). Una, perfect consensuală, tandră, reciproc-împărtășită etc. El: – Ești agitată, iubito? Ea: – Puțin… El: – E prima dată pentru tine? Ea: – Nu, am mai fost agitată de multe ori până acum… dar… niciodată, din păcate, până să dau în clocot…
Alicante.”Pe masă o portocală / Rochia ta pe covorul greu / Și tu în patul meu / Dulce prezență a prezentului / Prin vălurate perdele / A nopții răcoare / Căldura vieții mele.” (Jacques Prevert) Relație. O relație serioasă începe abia atunci când bărbatul începe să iasă din apartamentul femeii cu punga de gunoi. Misoginism. Aseară, la o bere, am auzit niște tâmpiți, la o masă alăturată, zicând că nu s-ar urca într-un avion, dacă piloții ar fi femei. Niște idioți misogini… Avionul nu dă cu spatele și nici nu se parchează lateral.
Iubire.Paradoxurile iubirii. Să te dăruiești necondiționat – nu înseamnă să te vinzi. Să dormi alături de cel drag – nu înseamnă să faci sex. Să nu te răzbuni la furie – nu înseamnă să ierți. Să nu fii alături – nu înseamnă să nu iubești.” (Omar Khayyam). Dragoste. Oricât de dulce n-ar fi dragostea, compot din ea n-o să iasă. (Proverb evreiesc) Curiozitate. Nevastă-mea spune că eu sunt prea curios! Așa e scris, cel puțin, în jurnalul ei. Secret.
Slănină.Multe femei sunt ca slănina: arată apetisant, miros bine și, în timp… omoară bărbații.
Pann(Anton). ”Finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” (M. Eminescu) este, între altele, autorul liniei melodice a imnului național al României, ”Deșteaptă-te, române!”, pe versurile lui Andrei Mureșean, dar și al ”șlagărului” fără moarte ”Până când nu te iubeam”, cântat de-a lungul timpului în diverse variante (Maria Tănase, cântăreața de jazz Maria Răducanu, sau coverul trupei americane Pink Martini etc.). Anton Pann – scrie Anca Vancu – a iubit mult și a suferit pe măsură. A fost căsătorit de trei ori și fiecărei iubite i-a închinat înflăcărate versuri de dragoste, urmate de altele, pline de tristețe și de indignare. Prima nevastă, cu care a trăit ”cu năbădăi” timp de 7 ani, îl va părăsi (”Chiar în ziua nunții / A fugit și m-a lăsat”). Ghinionistul se lamentează: ”Cu întâi nevasta / Șapte ani trăind cu foc / N-am putut în lumea asta / Să leg două la un loc.” Nici a doua soție, mult mai juna Anica (16 ani, nepoata stareței Platonida, care îl va însoți, deghizată în bărbat, la Brașov), nu-l va face fericit, fugind cu alt bărbat după 10 ani de conviețuire. Motiv de noi imprecații versificate: ”Ah! Iudo! Dalila! / De interes orbită, / Vai! amar seamă vei da! / Aspidă otrăvită!” Dar Anton nu-și pierde încrederea în femei , în ciuda dubiilor puternice (”Cu Dumnezeu înainte, îmi iau inima în dinți / Mă-nsor, cunună părinte și zică-mi toți că nu am minți!”). La 43 de ani se însoară cu Tinca (18 ani!), care va rămâne alături de el până la moarte. Totuși, nu respectă promisiunea de a se călugări după decesul soțului, căsătorind-se iute cu ucenicul lui Pann, Oprea Dumitrescu. Cherchez la femme, zic franțujii. Nefericitul Pann o spune mai înduioșător: ”Ah, o păsărică / Mult odihna-mi strică, / Tot pricini îmi face, / Nu mă lasă-n pace.” Dar… ce farmec ar mai avea viața noastră fără ”păsărici”?
Love (la/în pădure). Doi iubiți se întorceau, în oraș, după o total orgasmică partidă de sex, petrecută în pădure. El: – Sper că nu-i vei povesti, iubito, chiar totul… absolut totul… mamei tale! Ea: -A, nu! Mamei mele, puțin îi pasă! Bărbatul meu e mereu cel cu întrebările! Găini. Cine s-a culcat odată cu găinile… sigur va recidiva.Surpriză. – Am impresia că diseară noul meu prieten vrea să-mi facă o surpriză maximă și să mă ducă la Polul Sud… zise o blondă unei prietene. – Nu pot să cred… Ar face el asta pentru tine? – Desigur. Mi-a zis chiar cu gura lui: “Diseară îți dau să te joci cu pinguinul.”