Întrebarea din titlu este una din cele mai des întâlnite în cazul dezbaterilor cetățenești de la toate nivelurile, începând cu mesele de la birtul din colț și ajungând până la tribuna Parlamentului. Răspunsul este un categoric DA la care, cârcotaș cum sunt, aș veni cu o completare care începe cu un „dar”. Aș spune că da, dar parțial pentru că în ciuda gafelor, bâlbâielilor sau tâmpeniilor sadea, instituțiile statului funcționează, chiar dacă mult mai prost decât dorim.
Administrarea țării nu s-a blocat, prostiile se mai corectează (cam în minutul 90) și, mai ales, împinși din spate de deciziile UE (prin șantaj financiar, în primul rând) ne târâim la coada Europei, dar avansăm! În același timp, inepțiile cu care ne fericesc permanent decidenții de la toate nivelurile sunt analizate cu entuziasm, sunt amplificate ca efect și constituie baza bârfelor, „miștocărelilor”, dar și a criticilor tuturor (în primul rând a celor „pe lângă subiect”) și, recunosc cu plăcere, o sursă majoră de inspirație pentru creatorii de umor.
Este bine că vedem harababura în funcționarea statului mai mare decât este în realitate și cu efecte mai grave? Eu consider că da. E bine să „înfrumusețăm” realitatea și în această zonă, gafele fac rating, prostiile sunt intens comentate, iar o funcționare „nemțească” ne cam plictisește. Să criticăm fără soluții, să înjurăm și să râdem de actele guvernării și liderii politici pentru că ieșim astfel din cenușiul existenței și chiar ne face bine. Nu credeți? Vedeți poporul român serios și acționând ca o armată de roboței? Eu nu.
Se invocă frecvent necesitatea normalității, stabilității sau a predictibilității în administrarea treburilor publice pe plan economic, legislativ, diplomatic, instituțional etc., dar nu am găsit un studiu care să analizeze efectele punerii în practică a acestor dorințe. Cum s-ar putea realiza și de cine? Vedeți cumpărătorii de diplome care au cam monopolizat funcțiile de decizie făcând proiecte realiste și de succes? Mai repede roboții și inteligența artificială ar putea face ceva în sensul acesta. Specialiștii români nu au nici o șansă să ajungă la butoanele deciziilor și pleacă afară. În popor se spunea până în 1990 (valabil și acum): „Din greșeală în greșeală, spre victoria finală!”
Vom continua bâlbâit și vom fi când trași, când împinși înainte. Dar nu vom fi un stat eșuat, cum nătâng s-a exprimat un președinte care a strălucit prin absență. Frânele, într-o evoluție mai rapidă (sau normală, dacă vreți), sunt puse de lene, nepotism, frică, calificare submediocră, politizare excesivă sau prostie snoabă ajunse în funcție de conducere. Și, din păcate, cei cu asemenea „calități” ne programează viitorul în ritmul lui „merge și așa”. Măcar știu ce fac? Nu cred. Consideră (sau se consideră) capabili și au dreptate. Sunt capabil de orice pentru a accede în funcții nemeritate și a se menține acolo. Fără îndoială, harababura pornește de la cei promovați, inclusiv cu votul nostru, în fruntea bucatelor. Ei sunt gânditorii care inițiază proiectele de țară pe sectoare (justiție, economie, administrație, politică externă etc.) și dintre ei regăsim executanții (guvernanții pe plan central sau administratorii treburilor publice locale) însărcinați cu punerea lor în practică. Cât de bine o fac? Se pare că foarte bine, întrucât îi realegem de zeci de ani. Sunt alternative? Da, dar din cele care ne sfătuiesc să ne hrănim exclusiv cu fructe de pădure și aer de munte. Rămânem să râdem și să bârfim aceiași iluștri „pierduți prin bălării” ambalați în costume Armani și cu 5-6 diplome cumpărate. Au fost promoții. La două licențe achiziționate se acordă un masterat bonus.
