Felia rămasă din acest an este șablonizată. A început postul Crăciunului cu suma lui de abstinențe, după o lună și juma’ postul își agață abstinențele în cui și începe scurta glorie a porcului, în fața căruia trebuie să ne plecăm respectuos. Fiindcă porcul român e un înțelept, de vreme ce a avut răbdarea să aștepte intervenția Uniunii Europene, pentru a primi asigurări că de-acum încolo o va sfârși în demnitate și fără suferință, benefiind chiar de o anestezie premergătoare operației cu bisturiul de măcelar. Până acum, în pofida faptului cu blândul copitat își oferea ca un domn chiar și ultima proteină, empatia stârnită de el în măcelarul român era nulă. Când venea data execuției, porcul era apucat brutal de copite, târât din coteț, imobilizat prin călărire și înjunghiat mișelește, printre zbierete care stârneau hazul asistenței. Spre bucuria lui, drumul integrării europene este „via coteț”, dacă-mi permiteți artificiul. O să las sub tăcere faptul, unanim recunoscut, că, de multe ori, porcul executat este ceva mai inteligent decât cei care-i fac seama. Ca o dovadă, nu puțini sunt bipezii care filmează tăierea și tranșarea animalului pas cu pas, să le aibă amintire pe vecie, în albumul familiei. Dar febra creației nu se oprește aici, autorii de cântece de petrecere fiind și ei chemați să stropească sonor acest eveniment, ce începe cu o țuică mică și sfârșește cu sângele cald încă, adunat în delicioasele – delicioase după unele gusturi, pe care nu-mi îngădui să le comentez aici – sângerete.
Altceva mă roade, însă. Întrebarea firească, pe care o adresez tuturor, este dacă se pot cuceri femei frumoase, recurgând la preludii porcine, la caltaboși proaspeți, la tobă usturoiată, la șorici crocant, alături de amintitele deja sângerete? Au ce căuta asemenea produse tradiționale la o cină romantică, alături de lumânări discrete și o muzică de fundal bogată în apropouri? Marele scriitor Ioan Groșan pretinde că da, un da apăsat, susținând sus și tare că un caltaboș insinuant – ce merită, prin formă și dimensiuni, alături de cârnat, un loc de cinste în „Dicționarul de simboluri” – și-o țuică de prună dă gata orice reprezentantă a sexului frumos.
Dacă e așa, înseamnă că suntem un neam de nehaliți, iar pe mine mă ia greu de la stomac, doar gândindu-mă la gustul pe care-l capătă sărutul pasional dintre amorezați, după o asemenea impregnare porcină. Nu-i mai romantic oare – nu îmi vine alt exemplu – cu fructele de mare și cu șampania fină? La urma urmei, lumânările discrete și muzica pot să lipsească.
