O delegație de la Cornu Luncii și de la Asociația Cultul Eroilor Suceava s-a deplasat, la finele săptămânii trecute, la Ansamblul Monumental Internațional de pe Dealul Coșna, din județul Bacău, unde au fost pomeniți eroii din Primul Război Mondial căzuți în acea zonă, în luptele crâncene din 1917.
După cum am arătat într-un articol precedent, Gheorghe Fron, primarul comunei Cornu Luncii, care a participat la eveniment în calitate de membru al Filialei Suceava a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, alături de alți reprezentanți din județ, a fost distins cu ”Diploma de Onoare”, pentru implicarea sa continuă în acțiunile de comemorare a eroilor.
- În căutarea crucii cu numele lui Ion Grămadă
Dorim să ne apropiem mai detaliat în acest articol de momentul dedicat de delegația de la Suceava eroului Ion Grămadă, intelectualul din Stroiești care s-a înrolat voluntar în Armata Română și a căzut în luptele din zona Coșna.
Cei din delegația suceveană au ținut neapărat să găsească crucea veche, din cimitirul eroilor din Târgu Ocna, unde au fost depuse osemintele lui Grămadă, oseminte ulterior aduse la Suceava, în cimitirul Pacea, în 1926.
- Dumitru Davidel, la 88 de ani, a ținut să ajungă la cimitirul din Târgu Ocna
În una dintre parcelele de onoare ale Cimitirului Eroilor din Poieni – Târgu Ocna a fost găsită crucea ce i-a fost ridicată lui Ion Grămadă, în onoarea sacrificiului său suprem.
O cruce simplă, la fel ca a celorlalți eroi, pe care mai scrie acum, la peste o sută de ani distanță, ”Elev plutonier Ion Grămadă, profesor și scriitor din Bucovina mort în….”
Sucevenii din delegație au depus coroane la crucea lui Grămadă din Cimitirul internațional al eroilor Târgu Ocna și și-au propus ca acest gest să se repete anual, în lunile august, când sunt comemorații eroii căzuți în zona Oituz, în Primul Război Mondial.
Printre cei care au depus o coroană de flori în memoria lui Ion Grămadă s-a aflat și veteranul militar Dumitru Davidel, care, la 88 de ani, rămâne prezent, cu eforturile inerente vârstei, la aceste evenimente dedicate celor care au murit pentru țară.
- Eroul care s-a înrolat voluntar și a căzut într-un asalt infernal pentru Armata Română
Născut la Zaharești, în Bucovina integrată în Imperiul Austro-Ungar, scriitorul bucovinean Ion Grămadă a intrat în istorie datorită sacrificiului de pe front, dar și creațiilor sale literare.
Prin activitatea sa jurnalistică, s-a implicat activ în problemele politice legate de soarta Bucovinei, susținând cu ardoare drepturile legitime ale românilor.
Înrolat voluntar în Primul Război Mondial, a cerut să fie trimis pe linia întâi a frontului, participând la lupte grele.
La finele lunii august a anului 1917, în plină campanie a Armatei Române de recucerire a teritoriilor pierdute în 1916, a fost repartizat la comanda unui pluton de vânători de munte.
În acea perioadă înălțimile din zona Târgu Ocna-Onești erau ocupate de armata austro-ungară, iar generalul Alexandru Averescu a considerat că punctul slab al Armatei 1 austro-ungare era la Cireșoaia. Pentru soldații români, această bătălie a fost una de coșmar. Inamicul era sus, pe vârf, iar ei trebuiau să-l atace și să recucerească înălțimile.
- „Sergent Donose, ia comanda plutonului și du-l înainte, tot înainte!”
În prima zi de asalt, pe 27 august, în timpul unui contraatac, Grămadă, în vârstă de 31 de ani, din postura de comandant de pluton, a fost străfulgerat de gloanțe în abdomen și a murit. „Sergent Donose, ia comanda plutonului și du-l înainte, tot înainte!”, ar fi fost ultimele sale cuvinte.
În iunie 1926, trupul lui Ion Grămadă a fost transportat cu onoruri militare în Suceava, orașul copilăriei, fiind înhumat pe aleea principală din Cimitirul Pacea.
- „Sper că în lupta ce mă așteaptă îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire”
Cu câteva zile înainte de a muri, Ion Grămadă i-a trimis o scrisoare „d-nei Constantinescu”, în care și-a analizat viața și și-a expus trăirile, dar mai ales a scris despre dorința de a-și lega numele de o faptă nepieritoare.
„Onorată Doamnă,
Nu vă mai trimit scrisori prin soldați. S-a terminat cu delegațiile căci pe front, unde mă aflu acum, așa ceva e foarte greu. De aceea voi fi mai puțin guraliv și mai zgârcit la vorbă, ceea ce desigur că n-o să-mi strice.
Aici mi-am schimbat viața și, adâncindu-mă în sufletul meu, m-am revăzut pe mine, stând de multe ori de vorbă ore întregi cu mine însumi. Adesea îmi fac bilanțul vieții mele și mă întreb ce bine am făcut eu pe pământ. Și totdeauna regret că n-am putut lucra mai mult, spre a aduce mai multă fericire altora. Căci atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-a făcut altora. Încolo totul e praf și cenușă pe care le spulberă vântul.
Războiul nostru e sfânt.
Cum v-am spus, regret numai că nu mi-am legat numele de o faptă nepieritoare, care să aducă folos altora. Dar sper că în lupta ce mă așteaptă în curând îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire. (…)
Necunoscutul acela, spre care mergi, mulțumirea că-ți faci toată datoria, suprema datorie: intensitatea cu care trăiești viața ce ți-a dăruit-o Dumnezeu constituie un farmec de care vibrează toată ființa ta. Doamne ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic și neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.
Vă rog – dacă nu vă supărați – trimiteți-mi o cruciță și un port-carte mic, nu mare, spre a-mi putea ține banii și niște suveniruri ale mele, pe care le-ar putea distruge ploile.
Vă sărută mâinile cu respect,
Elevul plutonier Ion Grămadă”.
