Eroare umană cu nume

Snopul de arbitraje catastrofale de la Campionatul Mondial nu putea să nu facă pui. Exact după cum estimam încă de atunci, pilda proastă de acolo se constituie acum într-o perpetuă justificare a oricărui arbitraj prost, la noi sau aiurea, pe principiul că „dacă la World Cup se întâmplă așa ceva, de ce nu se poate la fel și într-un campionat oarecare?” Ce, proștii noștri e musai să fie mai breji decât proștii planetari? Undeva, totuși, am greșit. Iată unde: când pronosticam un val de arbitraje dezastruoase, aveam în vedere doar partea penală, adică mă refeream la probabilele aranjamente, la meciurile cu scorul stabilit cu trei zile înainte, la campioanele desemnate nu prin joc, din steag și fluier, la echipele retrogradate cu aceleași ustensile. Nici măcar o clipă nu mă gândisem că pot fi și arbitraje de-a dreptul cretine, nu cu intenție, ci doar din prostie, incompetență și eventual deranjamente la nivelul percepției (văz, auz) dacă nu cumva chiar la nivelul neuronului (că mai mulți, de unde?). Am văzut atâtea atrocități, încât „măcel” a ajuns o vorbă lipsită de conținut în raport cu ceea ce sunt în stare arbitrii noștri. Pentru că ce altceva decât măcel este atunci când în loc de penalty jucătorul faultat grosolan în careu primește… galben pentru simulare!? … Iar apoi e scos pe targă, înlocuit și află că urmează să stea pe tușă mai mult de o lună! E ceea ce a pățit Clujul. Dar asta e glumă pe lângă prestația lui Colțescu. Atunci când a fluierat penalty pentru Brănești, mi-a venit în minte chestia aia, că „în Anglia dacă ar fi asemenea fază, nici un singur arbitru din 1000 nu ar fluiera nimic”. Mai apoi, m-am corectat: nicăieri în lume, în galaxie, în Calea Lactee. Însă fiindcă nu există limite, Colțescu a ținut să se întreacă pe el însuși, dând unul și Stelei, mai al naibii: ăia doi nici nu se atinseseră! În asemenea situații, n-ai cum să-l bănuiești pe idiot că e hoț, ci doar idiot. Numai că n-ai voie să-i spui așa, că omu’ e sensibil, cică a vrut chiar să se sinucidă după altă tărășenie asemănătoare. De ce n-a finalizat lucrarea, nu știu. Dar știu precis că ăia bătuți de gândul sinuciderii stau rău cu neuronul (că mai mulți, de unde!?). La un campionat ca al nostru, bolnav de toate alea, poate că asta și trebuie: arbitrii bolnavi psihici. Colțescu nu a făcut o „eroare umană”. El este una.