Erai bătrân, Răchită…



…. sau măcar aveai câțiva ani, destui oricum cât să-ți fi rămas pe creier tragedia de pe Hayssel, parcă din 1984, când banda de criminali care alcătuia „galeria” lui Liverpool i-a măcelărit pe suporterii Juventus-ului. Dacă țin bine minte cifrele de atunci, 39 au fost omorâți pe loc, iar încă vreo 8 au murit fie la spital, fie în drum spre. Nu era un rahat de meci de prima ligă de rahat în România, ci era chiar finala Cupei Campionilor. De atunci încă ar fi trebuit, dacă tot erai chitit că te faci fotbalist (e drept că n-ai reușit să ieși chiar fotbalist, ci, din câte-mi amintesc, doar o nefericită combinație de Miți plus – sau minus!? – Rădoi), iar apoi, precum te autodeclari de la o vreme, cam nejustificat, antrenor, să-ți fi propus să lupți pe toate fronturile împotriva huliganismului pe stadioane, indiferent că e vorba de cel de pe gazon sau de cel din tribune. Nu mi-am imaginat vreodată că un antrenor, care în ultimă instanță ar trebui să fie și educator, ba chiar un model pentru jucătorii săi (pentru că majoritatea n-a avut parte de așa ceva prin satele și mahalalele de origine) poate fi în stare să alimenteze cu bani (care nu-s neapărat banii proprii), ba să și stea la masă și la un „șprițache” cu borfașii care se pretind suporteri. Aflând chestia asta cutremurătoare, la fel de gravă ca prezența ditamai primarului urbei în mijlocul galeriei care cere sânge (după ce se plictisește să le dea… aia tuturor celorlalte galerii, precum și adversarilor de pe teren) m-am întrebat dacă nu cumva și dumneata, domnule Răchită, și domnule primar, n-oți fi cumva tot niște borfași din aceeași categorie. De primar nu bag mâna-n foc, dar cu tine, bă Răchită, m-am lămurit. Cât de gros trebuie să ai obrazul, cât de animal trebuie să fii ca după ce l-ai văzut pe ăla pocnit în cap, ars cu petarda, iar adversarul rămas cu doi oameni mai puțin și practic fără nici un portar, tu să ceri, animalul naibii, disputarea restului partidei!? Plecând de la acest principiu, logica zice că ai putea, la fiecare meci, să bagi țuici, ceva parai și-o „doză” mică la desert pentru câte o bandă de asasini care să-i schilodească pe adversari încă din startul partidei, iar apoi să jucați, tu și împiedicații tăi, contra 9, 8 sau 7 (că mai puțini nu permite regulamentul!). Eventual ajutați și de vreun alt bou de arbitru care în miezul măcelului dă roșu victimelor și galben rezervelor, că cică de ce au pătruns pe teren!!! Bă, sunteți chiar idioți, sau vă prefaceți atât de bine!?