El Clasico de două feluri

Mâine urmează să se desfășoare ceea ce cândva chiar putea fi numit „el clasico” de România: meciul dintre Steaua și Dinamo. Coincidența face că tot în acest weekend, cumva „în deschidere”, deoarece se dispută astăzi, are loc chiar adevăratul „el clasico”, cel dintre Real de Madrid și Barcelona. Vă sugerez să le urmăriți pe amândouă, pentru a putea constata singuri că practic e vorba de două sporturi diferite. Deosebirile, privite din oricare direcție, sunt cosmice. Ele încep cu valoarea estimată a loturilor: acolo cred că trece binișor de miliard, la noi, chiar cu tot cu vopsea, e de câteva zeci de milioane, iar dacă e să fim corecți până la capăt, cea reală e de câțiva bani! Încercați, vă rog, să priviți și la ceea ce se vede dincolo de suprafața de joc. În tribune, zic. Acolo veți vedea figuri luminoase, relaxate, multe doamne, mulți copii. Toată lumea îmbrăcată în toate culorile curcubeului, plus elementele distinctive, în funcție de echipa pe care o susțin. La noi, o masă de oameni crispați, încrâncenați, culorile de bază fiind, desigur, gri, negru și maro. Acolo se cântă fel de fel de chestii, pe ritmuri diverse, pe muzica din pop-rock-ul clasic sau național, la noi maximum „Pe ei, pe ei / Pe mama lor!”. Separat, se scandează o mulțime de îndemnuri, care mobilizatoare, care haioase. La noi, e de dorit ca sunetul ambiental să fie tăiat de regizor încă din start, iar în imagini să nu fie prim-planuri cu buzele spectatorilor. Și nici ale jucătorilor, fiindcă în ambele variante, mai tot ce se poate citi pe buze se termină cu „mea”! Era să uit: înaintea începerii meciului, pe Santiago Bernabeu se transmite muzică clasică. Pe „Dinamo”, dacă nu-i Marcel Pavel, e sigur Inna! Apropo: de ce mama dracului șandramaua lui Dinamo, o caricatură de stadion, poate găzdui un meci ca ăsta, iar Național Arena nu!? Am înțeles că e o problemă cu parcarea, că n-are evacuare pe scări. OK. Dar dacă se închidea complet parcarea cu acest prilej, care ar fi fost problema? Fiindcă pe vremea când acolo era „Lia Manoliu”, nu era parcare decât pe străzile din jur! Vizionare plăcută!