La Mulți Ani!
Urarea e pentru dumneavoastră, cititorii noștri. Le-aș ura și celor angrenați în „fenomen”, dar cred că și-au urat între ei din toate pozițiile în toate direcțiile, toate cele, astfel încât ale mele nici nu mai încap. Și, la urma urmei, ce le-aș putea ura? Și cui? Capilor Mafiei, Nașu’ și Corleone, ani mulți de funcție!? Camarilei lor, adică președinților de cluburi, prosperitate (când vreo 12 din 18 se gândesc doar la supraviețuire, iar ăilalți 6 visează tunuri date UEFA prin participare – doar atât, că puncte de unde!? – la cupele europene, de unde să le vină câțiva bănuți care să mai cumpere vreo doi împiedicați de prin Portugalia) când nici un tip de fraudă financiară nu le-a scăpat!? Fotbaliștilor și antrenorilor performanță, când singurele performanțe pentru care se pregătesc încă de mici copii sunt fie să ajungă servitori la Becali, fie să dea peste ei vreun dobitoc de arab cu bani pentru care Oli e totuna cu Mourinho, iar Mirel pare chiar fotbalist!? Nu știu dacă, luați de-a valma, dintre toți cei angrenați în circul ăsta, ar ieși vreo 10-12 cu care să nu-ți fie rușine să fii văzut… Antrenori sunt, oricum i-am răsuci și învârti, doar doi: Lucescu (ăl’ bătrân, doar nu credeți că mi-a luat Dumnezeu mințile și să-l consider tot antrenor și pe papagalul ăla mic) și Boloni, hai, trei, cu Dan Petrescu. Despre președinți de club, numai de bine: bine că sunt liberi, bine că nu-i caută Finanțele și Parchetul, bine că pot lătra cât îi ziulica (da’ și noaptea!) de lungă pe la toate televiziunile. În privința fotbaliștilor, nu-mi amintesc, în ultimii vreo 10 ani, nici o faptă de vitejie: nici o acțiune de povestit nepoților, nici un gol memorabil, nimic. Exceptând, desigur, autogolul de mare virtuozitate al lui Bănel. Și vă rog frumos să nu-mi povestiți nici de câștigătorul Champions’ League, Chivu, nici de prietenul lui cel mai bun, Mutu, pe care „veșnicul căpitan” al Naționalei îl vede indispensabil la echipa asta, în timp ce Fiorentina tocmai ce a anunțat că l-ar da și de pomană… Acu’, că a trecut și Sf. Vasile, urările (ălea făcute între ei) s-au cam terminat și ele. Mai sunt cele de Sf. Ion, și gata. Că tot se termină și caltaboșii, și vinul. Petrecerea națională a fotbalului, cu urări cu tot, e gata. În tot acest timp, ăia care joacă vreo 60-70 de meciuri pe an, au tot jucat. Că asta-i meseria lor. Știe cineva cu adevărat ce meserie au ai noștri, ăștia de-și zic fotbaliști?
