Ei cu “blecii”, noi cu blegii…

S-a încheiat alaltăieri Campionatul Mondial de rugby. Adică sportul ăla pe care comentatorii noștri îl pronunță fie “rugbi” (ăia deștepții!), fie “ruibi” (ăia… restul, adică marea majoritate, conform zicerii lui Lăpușneanu). Chestia nu e unică. Nu e nici măcar rară, din moment ce mai avem destule d-astea, de pildă în sporturile cu porți: “deștepții” zic “bări”, “proștii” zic ”beri”, dar ”bare” încă n-am auzit. Cum n-am auzit nici ”ragby”, singura pronunție omologată. Noroc de Hari Dumitraș pe care, cu prilejul finalei, ăi’ de la Digi Sport s-au gândit să-l mai cheme o dată în studio, pentru a echilibra cumva raportul dintre ”deștepți” și cunoscători. Mi-era dor să-l aud pe Hari vorbind despre ”bleci”, o perfectă adaptare a sintagmei ”All Blacks” (cu varianta scurtă ”Blacks”), pentru că până zici ”neozeelandezii” sau ”jucătorii din Noua Zeelandă” se încheia faza, la viteza în care joacă ăștia, noii campioni mondiali. De fapt, veșnicii campioni mondiali, fiindcă, indeferent cine ar deține preț de 4 ani titlul și trofeul, adevărații campioni mondiali vor fi mereu ”blecii.”. Sper să nu mă înșel: în urmă cu mai bine de 30 de ani, cred că Ioan Chirilă (care nu spunea nici ”ruibi”, nici ”beri”!) a fost cel care a spus că la fotbal Brazilia ar trebui desemnată campioană mondială pe veci, iar din 4 în 4 ani să se organizeze un Campionat Mondial care să desemneze, exact ca la box, ”challanger”-ul acesteia, care să întâlnească Brazilia în meciul pentru titlu. Așa ar trebui procedat și la rugby, cu Noua Zeelandă în rolul Braziliei din fotbal. Chiar dacă alaltăieri Franța parcă a jucat mai bine, titlul s-a dus acolo unde trebuie. Urmărind acest meci (dar și pe toate celelalte, de la ”sferturi” inclusiv încoace, după ce-mi mâncasem sănătatea și cu meciurile României din grupă), mi-am dat seama că nici aici nu e locul nostru. Între abnegația până la sacrificiu a celor care joacă rugby adevărat și parodia de joc a românilor este o distanță cosmică. Dacă ”blecii” degajă o forță colosală până și când stau, când jocul e întrerupt, ba chiar și înainte de a începe, când scot limba la aniversări în panarama aia de ”haka”, prin comparație (dar ai ce compara!?) ai noștri nu pot fi numiți decât ”blegii”. Aș mai încerca un joc de cuvinte legat și de supranumele argentinienilor, ”pumele”, tot în comparație cu ai noștri. Dar mai bine încercați dumneavoastră.