În mod evident, dacă ar fi să definim fotbalul de azi alegând între spectacol și afacere, răspunsul nu ar putea fi decât unul singur: afacere. Sumele vehiculate sunt realmente uriașe, indiferent încotro privim: costul transmisiilor TV, prețul reclamelor din timpul meciurilor importante, salariile fotbaliștilor și tehnicienilor, sumele de transfer, cheltuielile cu deplasările, cantonamentele, medicația, toate acestea vorbesc de la sine despre un business colosal, transnațional, având și consistente componente sociale, dincolo de cele economice. Într-o discuție pe care am avut-o alaltăieri la Intermedia TV cu Sorin Avram, acesta argumenta nerelevanța cheltuielilor făcute de Africa de Sud (în ideea că stadioanele care au costat enorm vor rămâne practic neutilizate de acum înainte, întreținerea lor costând mult mai mult decât ipoteticele venituri pe care le-ar mai putea aduce) în comparație cu beneficiile pe termen lung, în primul rând cele aduse de turismul care cu certitudine va „exploda” datorită imaginii pe care Africa de Sud și-a creat-o prin intermediul Cupei Mondiale. Vorbeam de costuri. Șirul de documentare de pe „Discovery” din ultima vreme ne-a arătat efortul imens depus pentru construirea întregii infrastructuri: nu doar stadioane, ci și autostrăzi, poduri, tuneluri, aeroporturi, metrou. Asta înseamnă implicare, tenacitate, gândire economică pe termen lung, toate pe fondul unor cheltuieli enorme. Dar cu bătaie lungă. Ideea e că nu poți spera la bunăstare peste noapte. Că nimic nu vine din senin, ci presupune neapărat o investiție. În cazul acesta, colosală. De ordinul câtorva miliarde de dolari. Oricum, de vreo 4-5 ori mai puține decât ultimul nostru împrumut, din acest an, de 20 de miliarde de euro. Ați auzit dv. Că organizăm vreun campionat mondial de ceva, de orice: fotbal, popice, pescuit, țintar? Că din cele 20 de miliarde construim ceva, orice: șosele, poduri, aeroporturi? Sau măcar bude publice (vorba cântecului: „C-așa-mi vine câte-o dat’…!”)? Asta înseamnă business: investiții care să-ți aducă profit cândva. Iar pentru businessmen s-a inventat, la avioane, business class, unde biletul costă de câteva ori mai mult decât la „normal”. În sfârșit, pentru cărpănoși și sărăntoci, mai există o categorie: low-cost, în traducere „preț mic” sau, adaptat, „bilet ieftin”. Cu ceva noroc, pleacă uneori conform orarului. Cu și mai mult noroc, ajung la destinație. Cel mai adesea, nici, nici. Iar noi suntem un popor low-cost, trăind într-o țară low-cost. Doar cu campionate județene, niciodată mondiale.