Egali înaintea lui Dumnezeu într-o Europă unită?

HILIASMUL (II)
Să vedem acum care a fost pe scurt parcursul acestei căderi.
Desprinderea rațiunii de credință
Pervertirea valorilor creștine Hristos făgăduiește o Împărăție a Cerurilor desăvârșită; Antihrist, al cărui stăpân, Satan, a fost aruncat din cer pe pământ, promite o împărăție perfectă în lumea aceasta. Omul modern, plecându-și privirea de la realitățile cerești înspre ceea ce este cel mai „evident”, cade pradă promisiunilor amăgitoare ale acestuia din urmă; el crede că o societate ideală pe pământ este mai posibil de dobândit decât un cer nedeslușit, chiar dacă o astfel de societate a devenit imposibilă prin realitatea de netăgăduit a căderii strămoșești.
Omul modern trăiește din rămășițele creștinismului, din experiența creștină digerată și transformată în „idei” de larg consum. Astfel, prin ideile moderne de egalitate, frăție, caritate, se ajunge la o parodie a creștinismului. Iar mesianismul creștin – Împărăția ce va să vină – care nu este din lumea aceasta, a fost pervertită în împărăția ce va să vină în lumea aceasta, în care practic toată lumea crede astăzi.
Principiile împărăției lui Antihrist, așa cum sunt descrise în scrierile patristice și în lucrările autorilor ortodocși (Soloviov, Dostoievski), fac din ea religia pâinii pământești. Doctrina ei centrală este următoarea: bunăstarea omului în această lume este singura preocupare „religioasă” comună și indispensabilă tuturor oamenilor. Oricărui om capabil de discernământ un asemenea umanitarism îi apare într-adevăr ca un jalnic înlocuitor al Creștinismului; dar nu este în nici un caz ceva superficial. El face apel la unele dintre cele mai înalte sentimente omenești; iar logica sa, odată acceptate premisele, este de necombătut. Este de fapt cel mai profund și mai ingenios substitut al creștinismului inventat vreodată.
„Religia Marelui Inchizitor” descrisă de Dostoievski ia valorile creștine fundamentale – pacea, frăția, unirea, dragostea – și le deformează spre a le folosi pentru promovarea unor scopuri pământești. Ea nu înlătură în mod deschis creștinismul, ci doar îl reinterpretează perfect, așa încât creștinii sinceri ajung până la urmă să lucreze pentru aceleași scopuri ca și idealiștii secularizați care caută să își clădească Împărăția Cerurilor pe pământ. Acest idealism lumesc al epocii moderne, fie că vine din partea „creștinilor”, a ocultiștilor, a comuniștilor sau a seculariștilor occidentali nu este altceva decât o formă a vechii erezii a hiliasmului.
Texte selectate de Bogdan Bratu – Fundația SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (contact: fundatia_smb_sv@yahoo.com, site: www.fundatiasmbsv.ro)