Corpurile noastre gestionează stresul prin trei organe: hipotalamusul, glanda pituitară și glandele suprarenale, sau cum mai sunt denumite axa HPA (glanda pituitară și hipotalamusul sunt ambele localizate în cutia craniană, iar glandele suprarenale sunt situate deasupra rinichilor). Produs în exces de glandele suprarenale, cortizolul – hormonul stresului – crește efectele dăunătoare ale radicalilor liberi asupra neuronilor când axa HPA este blocată într-o stare de stres cronic. Dacă rămânem într-o stare de stres cronic pentru o perioadă de timp destul de lungă ajungem să fim secătuiți de energie și epuizați. Așa se explică motivul pentru care medicii chinezi, promotori ai qigong-ului medical, acordă o importanță deosebită exercițiilor de vindecare a rinichilor și concomitent a glandelor suprarenale.
Cercetătorul Eduardo Dias-Ferreira și colegii săi de la Universitatea Minho din Braga, Portugalia, au descoperit că stresul modifică comportamentul, inhibă stările de creativitate și predispun indivizii la a face doar acțiuni repetitive. Neurobiologul Robert Sapolsky, care studiază stresul la Facultatea de Medicină Stanford, a făcut următoarea remarcă cu privire la descoperirea cercetătorilor din Portugalia: „Acesta este un model foarte bun pentru a înțelege de ce ajungem să cădem în rutină, iar apoi ne afundăm din ce în ce mai mult în această rutină…”. Stresul cronic ne poate face să repetăm la nesfârșit aceleași comportamente disfuncționale. Pe măsură ce trăim stări de depresie și dezvoltăm comportamente repetitive, devenim mai puțin capabili să gândim analitic; hormonii stresului eliberați în sânge ne mențin la un nivel scăzut de funcționare cerebrală. Ni se pare din ce în ce mai dificil să învățăm din experiențele trecutului, să ne modificăm credințele care ne determină să recreăm acele experiențe mereu și să ne eliberăm din rutina comportamentală. Din cauza felului în care a fost modelat creierul nostru prin stres și traume, suntem incapabili să gândim sau să găsim o cale de ieșire din crizele personale.
Doctorul Sapolsky, în cartea sa „Stresul, creierul afectat de îmbătrânire și mecanismele morții neuronale”, descrie într-un mod elocvent și științific cum sunt corelate stresul, expunerea la cortizol și lezarea definitivă a lanțurilor neuronale. Sapolsky subliniază că niveluri ridicate ale cortizolului pot fi întâlnite la cel puțin 50% dintre bolnavii de Alzheimer. Din fericire, în ultimii ani cercetătorii au dovedit că putem opri această cascadă de evenimente chimice distructive. Ei au descoperit că nivelul crescut de factor neurotrofic cerebral sau BDNF, care este un hormon cerebral protector al rețelelor neuronale, este stimulat de activități precum postul, rugăciunea, alimentația cu un număr redus de calorii, exercițiile terapeutice fizice și mentale. Acest hormon când este secretat în cantitate mare conferă un grad înalt de protecție la nivelul lanțurilor neuronale.
Pentru a asigura protecția împotriva leziunilor provocate de stresul cronic, oamenii de știință și-au pus problema cu privire la ce anume controlează de fapt cantitatea de cortizol produsă de glandele suprarenale. S-a constat că în realitate hipocampul, ce face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată, este cel care controlează producția de cortizol a glandelor suprarenale.
Toate aceste cercetări, ce scot în evidență importanța postului, rugăciunii, alimentației echilibrate și exercițiilor terapeutice în protejarea rețelelor neuronale, au dus la apariția programului de regenerare a creierului în 5 săptămâni al neurologului David Perlmutter, pe care noi îl promovăm în cadrul cabinetului, grupurilor terapeutice și taberelor din România și Grecia. Cu ajutorul acestui program avansat de terapie, al setului de 12 exerciții promovate de doctorul Stephen T. Chang și al altor procedee terapeutice, urmărim să oferim pacienților din România o abordare terapeutică completă și eficientă.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com